sâmbătă, 25 august 2012

”Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuța- Recenzie

Cartea a apărut la editura Herg Benet și o puteți cumpăra de pe librăria online Herg Benet

Iubirea e amintirea unui viol, titlul asta m-a dat peste cap. M-a omorât încă de când am cumpărat cartea. Trebuie să recunosc, spre rușinea mea că acesta este primul volum întreg de poezii pe care l-am citit. Am fost foarte curioasă despre ce se poate ascunde în poeziile acestea fantastice, misterioase, pline de cheițe ale unor simboluri uneori de nedescifrat pe care așa zisele poezii ”moderne” le au. Și...credeți-mă, a meritat curiozitatea. ”Iubirea e amintirea unui viol” nu este doar un volum de poezie, este o lume a sentimentelor, o lume în care un poet pe care-l apreciez enorm, Leonard Ancuța, explică în versuri abstracte, ciudate, străine mie, incredibile și într-o oare care măsură, amuzante, surprinzătoae, cum și ce este iubirea. Și poți afla asta încă din titlu. Este amintirea unui viol. Iubirea te orbește, te vrăjește, te schimbă pe moment, te acaparează fără voia ta. Nu iubești pe cineva pentru ca așa vrei. Iubești pentru că ești obligat, ești forțat de propriul tău trup, propria ta minte, propriile tale sentimente, exact ca într-un viol. Iubirea e atât de străină pentru noi, încât , atunci când ne forțează să-i aclamăm măreția, ne sufocă, ne omoară încet și dureros, uneori fără ca măcar să simțim.
Iubirea e în noi, e pentru noi, e pentru lumea noastră, e pentru persoanele pe care le simțim uneori atât de aproape, dar atât de departe. Deși am crezut de multe ori că iubirea nu poate fi descrisă în cuvinte, căci este ceva atât de complex, străin, rău, frumos, bun și distrugător, cred că în acest volum am citit o descriere destul de bună a chestiei ăsteia- iubirea.
În descrierea cărții am citit că poetul scrie așa cum gândește. Într-adevăr, este un volum de poezie superb, genial, dar nu ai impresia că citești poeziile acelea greoaie, pe care și eu le fac, nu ai impresia că nu poți descifra cuvintele, deși, credeți-mă, sunt pline de mister, de lirism profund, de...vrajă. Acest volum este cam ca și iubirea, de altfel.
Am citit cartea foarte repede. Am devorat fiecare poezie gândindu-mă bine la ce citesc, asimilând tot și înțelegând în același timp, căci într-un fel sau altul, mereu vei descoperi în poeziile din acest volum câte un cuvânt, câte un vers sau chiar câte o strofă ce ți se potrivește la perfecție, căci iubirea nu e doar față de persoana cu care ești, iubirea e față de orice posibil: de tine, de prietenul/prietena ta, de părinții tăi, de munca ta, de țigările de care ești atât de dependent, de lucrurile ce te omoară dar pe care tot le faci, tot le iubești, de lucrurile ce te rănesc, te omoară, asemenea unui cancer, asemenea unei iubiri de vară, unei iubiri imposibile, cretine, idioate, dar totuși, minunate în felul ei.
Nu pot explica foarte bine fiecare parte din această carte, nu stă în măsura mea, totuși, o să vă arăt unele părți de care m-am îndrăgostit, și de care sper eu, vă veți îndrăgosti și voi.
"Sînt plin de bucuria unei lumi care moare"- Te uiți în jurul tău și zâmbești chiar dacă știi că totul stă să se prăbușească, și de multe ori, fix pe umerii tăi. Ești plin de bucuria aceea neștiută, imensă, plin de bucuria morții necunoscute. Plin de dragostea față de ceva-de propria ta lume- ce moare.
" Mi-am zis: ce frumoase pot fi femeile care pleacă/ cît de frumoase atunci/ cînd renunţă/ cît de frumoase"- Ați fost vreodată fix în fața unui vis? Ați văzut visul acela îndreptându-se înspre voi, aplecându-se pentru un moment, apoi...plecând pur și simplu, făcându-și bagajele și lăsându-te în fața imaginii cenușii, vii. Imaginea visului tău alegând să-și ridice aripile și să zboare-unde? Departe de tine. Visul acela este atât de frumos, atât de frumos când renunță să mai lupte, să mai îndure, să mai amâne, și pleacă să se îndeplinească ,oriunde, doar să fie departe de tine. Atât de frumos este visul tău atunci...
" ştiu că vor veni tot felul de iubiri închipuite/ aş putea să le torn parfum în suflet amăgindu-mă că eşti tu/.../ dar nu există decît o singură femeie/ în stare să-mi învîrtă inima/ precum un cub rubik" - Ați avut vreodată vreo persoană în viață care să vă recunoască imediat gândurile ascunse, sentimentele pe care încercați să le țineți departe, într-un sertar închis al minții, un sertar gol, dar atât de plin de voi? Ați urât momentul acela în care voiați doar ca persoana aia să se prefacă că nu vede adevărul, că nu vă cunoaște într-atât încât să vă învârtă în mâinile sadice asemenea unui cub rubik, a unei enigme pe care piromanul acela, omul acela ce adore să vă de-a foc lumii, să vă sufoce cu fum, să vă rezolve la loc?
" am pierdut toate vieţile pe care mi le doream/ dragostea e un stol imens de corbi înfometaţi peste un cîmp de bătălie/ fiecare trup o parte din povestea noastră/ s-a adunat toată iarna pe-aici/ e ca la waterloo/ cînd carnea se împuţinează dragostea moare de frig" - Deși se zice că dragostea e puternică, răbdătoare, calmă, neegoistă, bună, blândă, deși recunosc că, într-adevăr, dragostea e așa... iubirea nu e numai roz și fericire, iubirea e durere, fără durere, fără război, fără corpuri ce tremură în întuneric, iubirea nu ar mai exista. Iubirea nu ar mai fi iubire dacă tot timpul ai fi fericit iubind. Iubirea e o mâncătoare de sentimente, de gânduri, de neuroni, de carne...și când toate acestea se termină, iubirea, într-un final intră într-o stare amorțită, în comă, și, în cele din urmă, iubirea moare. Chiar dacă aș vrea să pot zice că iubirea nu moare niciodată, nu pot. Am trăit-o pe pielea mea. Iubirea nu e chiar nemuritoare. Iubirea, în cele din urmă, se termină, la fel ca o cafea rece, la fel ca o țigară lăsată nestinsă, la fel ca un anotimp călduros. La fel ca orice.
"plouă cu dragoste moartă/ aşa cum se întîmplă cînd ne otrăvim lacrimile pentru a ne fi mai uşor/ au fost clipe în care toţi îndrăgostiţii din lume şi-au potolit setea/ şi-au scăldat trupurile în apa din noi". Partea asta m-a impresionat profund, m-a făcut să resimt amintiri, nu uitate, ci...ascunse. Când simți iubirea în tine, strecurându-se fără a știi exact ce e, când iubești fiecare părticică din lucrul acela pe care-l iubești, când până și degetele tale fac parte din golul uriaș ce se umple cu serotonina asta păgubașă, ai impresia că de-ar veni apocalipsa, o mare secetă, ar muri o mulțime de oameni, ai impresia că tu ești atât de fericit și atât de plin încât ai putea să hrănești fiecare persoană cu iubirea ta, ai putea reînvia morții, ai putea vindeca răniții, ai putea să dai o părticică fiecăruia și tot ai mai avea o cantitate infinită. 
" am trăit tristeţea pînă sufletul ei a devenit icoană- /acum gurile noastre sînt vaginele ce vor naşte/ cele mai frumoase iubiri." Cele mai frumoase iubiri sunt născute din cea mai mare durere.
" sînt din liga poeţilor care ştiu că fiecare cuvînt e un cub cu o / mie de feţe" Sper ca și eu să fac parte din acea ligă a poeților, sper să fiu în stare vreodată să înțeleg fiecare față a fiecărui cuvânt. Căci fiecare  cuvânt poate fi folosit ca un simbol, ca o cheie pe care doar anumite persoane o pot folosi. Fiecare cuvânt, din fiecare poezie și poveste, de fiecare dată când îț recitești, îți poate părea altfel, ca și cum ai citi cu totul și cu totul altceva, chiar dacă cuvintele au fost mereu în fața ta, mereu la fel.
" te scufunzi ca oraşele acelea pe care nu le mai găseşte nimeni" Cât de tare poate fi versul ăsta? Nu știu de ce, adică, știu de ce....dar pur și simplu îl ador. E divin!
" aşa e dragostea/ un război în care nu există reguli nu există victime/ dar se iau prizonieri" Fix așa e dragostea. E crudă, nemiloasă, e un joc al haosului și al prizonierilor, depinde cine cade primul, deși, aproape de fiecare dată, indiferent cât timp va trece, ambele părți vor cădea drept pradă.
" să nu-ţi fie niciodată teamă de iubire/ fiindcă aşa se întîmplă cu ea/ te mîngâie în timp ce te muşcă"- Iubirea e exact ca o sabie cu doua tăișuri, iubirea, asemenea adevărului și a multor altora, te taie în timp ce te vindecă, te omoară în timp ce te reînvie, te...macină în timp ce te reface, te mângâie în timp ce te mușcă. Nu ai cum să-ți fie teamă de iubire, de mușcătura ei veninoasă, așa cum nu ai cum să nu-ți dorești unica ei mângâiere.
"nu-ţi fie teamă/ leagă-te în jurul mijlocului/ apoi sari în prăpastie/ dragostea e ca un bungee jumping fără sfîrşit" - Și odată ce te legi de ea, fără măcar o parașută să te ferească de pământ, nu mai poți da înapoi până ce nu atingi durerea, și uneori, moartea. Chiar dacă vorbim de sentimente.
"teama de iubire e la fel ca teama de moarte"- Tot citind din această carte, la un moment dat, îmi tot apărea în minte versul ăsta. Teama de iubire e o teamă puerilă, n-ai cum să-ți fie frică de ceva inevitabil, de ceva ce o să se întâmple oricum, chiar daca nu-ți dorești, chiar dacă nu vrei, la fel cum e și cu moartea. Nu o poți ocoli, păcăli sau amâna. Și mereu, mereu, te ia nepregătit!
"îţi voi spune poveşti minunate despre o lume altfel/ în care soarele apune ca şi cum ar răsări pentru dragoste" -Versurile acestea vorbesc de la sine, povești minunate...dragostea în sine e o poveste, un viol, o amenințare, ce din păcate, e mai dulce ca orice altceva, chiar dacă, la sfârșit îți lasă un gust amar, pierdut.
" iubirea nu are altă margine decît iubirea/ şi nu există mai mult de o iubire/ ascultă îndemnul meu/ păşiţi dincolo de dragostea voastră/ mergeţi dincolo de marginea prăpăstiei/ iubirea e ca un pod nevăzut sub tălpi/ un pod cu ambele capete înfipte în fiinţa noastră/ un pod de pe care putem sări fără teamă/ acesta este podul peste rîul iubirii/ unde ne putem scufunda la nesfîrşit într-o fosă/ către adîncul absolut al iubirii"-  :) Una dintre cele mai frumoase strofe pe care le-am citit! 
" inima mea este un cazan cu smoală care mi se varsă/ în trup" - și smoala, odată întinsă bine în tot corpul, se întărește, ți se imprimă în minte, în suflet, în adâncuri. Și rămâne acolo, cu cicatricile explodând a puroi, a suferință, a durere, și totuși...a fericire :)
"poetul: aş vrea să pot să te uimesc cu o nouă prestidigitaţie/ să îmi ascund inima de tine şi să mă urăşti/ atît de tare încît uneori/ să am cinci minute de nepăsare"- E uimitor cum , câteodată, o persoană te iubeşte atât de tare, sentimentul fiind reciproc, şi totuşi, totuşi ai vrea măcar un moment în care să-ţi dovedeşti ţie însuţi cât de nepăsător poţi fi, cât de mult nu contează persoana aceea, cât de liber ești, căci tu ești propriul tău stăpân...și reușești doar să afli că de multă vreme trupul tău, nu mai este trupul tău, iubirea pe care o aveai de dăruit, este de multă vreme dăruită deja, că tu ești o parte din altceva, din ceva ce nu poți atinge, înțelege, afla, îndeplini. Tu ești parte din iubirea asta de care vrei să te ascunzi, și pe care ai vrea să o poți urî, nimici, omorî. Și totuși ești dependent ca de aer de acea iubire, ca de soare, ca de lună, ca de viață.
Știu, am exagerat cu rândurile la această recenzie dar...a fost o plăcere. Ar mai fi atâtea de spus!!! Dar..sper să descoperiți și voi alte și alte cuvinte :) Este un volum minunat, pe care-l poți citi oriunde, doar deschizi cartea, și vă asigur că veți intra în atmosferă. Este ca un manual în care poți găsi libertate, iubire, ură, durere, fericire, nebunie și...fantezie :)
P.S: Toată luna august, după cum bine știți, este o reducere bestială la Herg Benet, de care am profitat și eu...iar această carte intră la acea reducere. Cu doar 5 lei...serios? E prea puțin. Mult prea puțin pentru comoara ce se află înăuntru. Credeți-mă, e o șansă de neratat! 

10 comentarii:

  1. În primul rând, mi se pare genială ideea de a face recenzie la un volum de poezii.
    Până acum, eu nu am mai văzut o recenzie de genul așa că mi-a plăcut extrem de mult să o citesc deoarece misterul mi-a stârnit o curiozitate enormă.
    De asemenea, consider că astfel de recenzii ar trebui să mai faci deoarece, arta lirică nu mai este atât de apreciată ca altă dată, iar acest lucru e un mare păcat - spune o fată care se chinuie să înțeleagă o poezie :)), însă asta nu îmi oprește fascinația și neastâmpărul de a mă scufunda în brațele unei poezii.
    În al doilea rând, recenzia este mirifică. M-ai făcut super mega extra curioasă despre carte. Modul în care este văzută iubirea de eul liric este extraordinar. Iubirea e amintirea unui viol? WOW!!! Nu m-aș fi gândit la așa ceva niciodată. Îmi place mult faptul că nu a scris despre floricele și albinuțe, pentru că mulți ar scrie așa, când ar veni vorba despre iubire. A descris-o exact așa cum e: superbă și distrugătoare, mirifică și agonizantă... un sentiment în antiteză cu el însuși... iar acest lucru ne îndeamnă să ne agățăm de iubire mereu.
    Ce mi-a mai plăcut la recenzia ta? Citatele :X. Am adorat că le-ai explicat în același timp. M-a făcut să le înțeleg mai bine și să mă bucur de esența lor.
    La închereie, este fascinant cum un poet poate să jongleze atât de ușor cu cuvintele și semnificația lor, ascunzând atât de multe mistere, fără să își da seama vreodată cu adevărat cititorii de ele. Întotdeauna îi voi aprecia pe poeți pentru arta neprețuită pe care o crează.
    Mulțumim, Adriana, că ne-ai spus de Leornad Ancuța și de volumul lui de poezii. Cu toții ar trebui să îi cumpărăm cartea. Motivul? Recenzia ta superbă :X:X:X.
    Take care,
    Alexya

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Alexya, tu si incurajarile/criticile tale bine fondate, m-au facut mereu sa merg drept inainte. Fara tine, stii bine, nimic nu ar fi fost asa cum este :D

      Ștergere
  2. M-ai lasat cu gura cascata :) Aceasta recenzie este una dintre cele mai bune care le-am citit vreodata :)la inceput cand am citit titlul credeam ca-si bate cineva joc de mine :) dar se vede ca iubirea chiar are o explicatie logica. Si nu e iubirea aia dulce din rai, perfecta.

    Trebuie sa-mi cumpar si eu cartea aceasta, desi nu prea citesc volume cu poezii.

    Merci mult, Adriana. MI-ai luminat dimineata :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dede, ca de obicei, iti multumesc enorm si scuze de intarziere. Nu-mi vine sa cred ca ti-a placut atat de mult, adevarul este ca am muncit enorm la recenzia asta. Ma bucur mult mult mult ca ai citit recenzia si ca ti-a placut atat de tare. Sper sa-ti cumperi cartea, pentru ca merita fiecare banut, azi e ultima zi din august...deci, grabeste-te :))
      Si tu mi-ai luminat dimineata cu acest comentariu si cu fiecare comm de asemenea :) Mersi mult!

      Ștergere
  3. imi place la nebunie. chiar imi place.
    si coperta cartii <3.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur mult, rucsi! Si pe mine coperta m-a atras din prima, dar te asigur ca ce este in spatele copertii conteaza de sute de ori mai mult! :D

      Ștergere
  4. E superba recenzia ta si in spatele cuvintelor tale atat de profunde, inteligente, se ascunde o minte de geniu, sincer. Nu stiu cati din cei care au avut parte de o iubire asa, care sa te consume, sa te marcheze, pot vorbi despre asta asa cum ai facut-o tu. Esti atat de tanara, si totusi gandesti atat de matur, de complex. Se vede ca esti un munte de talent, ca scrii poezii si ca poti sa deslusesti fiecare figura de stil, fiecare emotie din spatele cuvintelor poeziei, fiecare inteles ascuns. Cred ca poetul Leonard Ancuta ar trebui neaparat sa aiba sansa de a se bucura de recenzia ta minunata, cred ca l-ar emotiona si bucura nespus. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariul tau ma face foarte fericita, Krisz! Iti multumesc enorm. Recenzia volumului acestuia, este facuta din inima, chiar am simtit tot ce am scris, de asta recomand volumul asta, iti trezeste multe sentimente, amintiri, ganduri, vise.
      Si faptul ca scriu poezii si stiu cam cu ce se mananca painea asta m-a ajutat, si-ti multumesc mult ca mi-ai citit recenzia si ti-ai dat seama de asta! Conteaza enorm asta pentru mine. >:D<

      Ștergere