Primele 100 de cuvinte (2)

Ştiu, chiar ştiu că nu am mai scris de multă vreme la această rubrică, şi chiar îmi cer scuze. Deci, revin în forţăăă cu...4 cărţi :)  Tăcere e terminată, urmează să-i fac recenzie, Frumoşii e pe jumătate gata, Dolores e începută, Belle îşi aşteaptă cuminte locul :) Toate sunt nişte cărţi geniale, superbe, merită citite!

1. Frumoşii de Scott Westerfeld

“Îmbrăcatul era întotdeauna partea cea mai grea a după-amiezii.
Pe invitația la Vila Valentino se menționa ținuta semiformală, dar partea cu semi era o capcană. Asemenea unei nopți în care nu mergeai la o petrecere, semi lăsa loc unui număr prea mare de posibilități. Era destul de rău pentru băieți, pentru care putea să-nsemne sacou și cravată ( sau scăpau de cravată în cazul anumitor tipuri de gulere ) ori ținuta integral albă, fără sacou ( însă numai în după-amiezile de vară ), ori o diversitate de jachete, veste, fracuri sau pulovere drăguțe. În schimb, pentru fete, definiția cuvântului pur și simplu exploda…”

2. Tăcere  de Becca Fitzpatrick

"Coldwater, Maine
cu trei luni în urmă
Elegantul Audi negru a oprit în parcarea cu vedere spre cimitir, dar nici unul dintre cei trei bărbaţi din maşină nu intenţiona să aducă un omagiu celor decedaţi. Trecuse de miezul nopţii, iar cimitirul era oficial închis. Prin aer plutea o stranie ceaţă de vară, rarefiată şi mohorâtă, asemenea unor fantome trezite la viaţă. Până şi luna, o seceră subţire de ceară, semăna cu o pleoapă închisă. Înainte ca praful să se reaşeze pe drum, şoferul a sărit din maşină, deschizând imediat cele două portiere[...]"


3. Dolores Claiborne de Stephen King
" -Ce-ai întrebat, Andy Bissette? Dacă <<înţeleg drepturile alea pe care mi le-ai explicat >>?
Dumnezeule! Ce-i face pe unii bărbaţi să fie aşa înţepaţi! Nu, tu nu te mai necăji, ţine-ţi fleanca puţin şi ascultă-mă. Am io o idee, că o să mă asculţi aproape toată noaptea, aşa că ar trebui să te obişnuieşti cu asta. Pen`că am înţeles ce mi-ai citit! Arăt io ca şi cum mi-aş fi pierdut capu`  de când te-am văzut în piaţă? Asta era luni după-amiază, dacă-ţi mai aduci aminte. Ţi-am spus io c-o să te ia naiba când o să vadă nevastă-ta că ai cumpărat pâinea [...]"


4. Belle de Jour- Noile aventuri intime ale unei prostituate de lux londoneze
" - Ceea ce vreau, şi vreau cu adevărat...probabil că ţi se va pare caraghios....e să-ţi fac plăcere.
Clientul avea în jur de cincizeci de ani, îmbrăcat în ţinută de birou, lejeră. O, nemaipomenit, mi-am zis, încă o jumătate de oră de limbi entuziaste de la un bărbat a cărui soţie crede, probabil, că  trupui ei se termină la buric.
- Iară o idee superbă, am răspuns eu, torcând ca o pisicuţă.
- Spune-mi ce fantezii ai, a spus el, urmărind cu degetul conturul sutienului meu. Ce-ţi doreşti în clipa asta mai mult decât orice aştceva.
M-am gândit şi i-am spus:
- Ei bine, a trecut ceva vreme de când [...]" 

Recenzie "Aşa mamă, aşa fiică?" selectate de Bel Mooney

Puteţi găsi Aşa mamă, aşa fiică?-14 povestiri despre fete şi mamele lor, Selectate de Bel Mooney, AICI

În primul rând, când am descoperit cartea eram într-o stare destul de rea; am văzut coperta " Aşa mamă, aşa fiică?", o coperta frumoasă, viu colorată, care atrage imediat atenţia: 14 povestiri despre fete şi mamele lor. Nu căutam o carte, dimpotrivă, tocmai răsfoiam unul dintre cele mai drage volume, Amurg, şi îi arătam unei prietene cât de bine ştiu acţiunea cărţii :)). Cartea era pe undeva jos...ar fi urât spus să zic aruncată pe jos, mai bine zic doar că era dată la o parte.

Titlul m-a făcut aproape imediat să iau cartea în mână, nici măcar nu aveam nevoie să citesc începutul, ştiam că vreau cartea aceea. " Aşa mamă, aşa fiică", ce-mi trebuia mai mult fix în momentul acela, când eu tocmai trecusem printr-o dispută (bine, ceartă :)) ) cu mama? Exact. Trebuia să citesc o carte legată de mame şi fiicele lor, o carte în care, poate, cine ştie, mă voi regăsi, îmi voi regăsi mama care în momentul acela părea un ghimpe destul de mare :))

Mereu am avut ceva în contradictoriu cu mama; adesea începeam de la o discuţie amicală, la o ceartă catastrofală. Sau şi mai adesea, eu vorbeam , ea nu era atentă , sau invers. De mică am fost o fiică groaznică, încă de când mama terminase de făcut curăţenie generală în casă, iar mie, cum nu-mi plăcea ciorba pe care mă obligase să o mănânc, am vomitat fix pe mocheta proaspăt spălată. Încă de când am promis prima oară că voi avea curat în dulap, şi nici în ziua de azi, dupa ani întregi, şi dupa aceaşi ceartă săptămânală legată de hainele mele aruncate în dulap, nu s-a rezolvat nimic.

Mama e o fiinţă specială, e omul care te-a făcut, persoana în ale cărei braţe te simţi acasă. Jur. Eu una, când îmi iau mama în braţe, mă simt...acasă, oriunde aş fi. Privirea ei urâtă câteodată, probabil de la prea multe certuri, mă răscoleşte şi mă face să mă întreb dacă chiar sunt o fiică groaznică. Pentru că de multe ori, i-am respectat încrederea cu orice numai respect nu.

Dar o iubesc,nu? Aşa mamă, aşa fiică :)) 

Cartea m-a făcut să trec peste un impas destul de mare. 14 povestiri despre fete şi mamele lor m-au făcut să uit, timp de câteva ore bune, despre propria mea poveste. Fiecare poveste este specială, frumoasă, unică, cu ceva incredibil ce te face să-ţi doreşti ca povestea să nu aibe doar cateva pagini, ci să aiba propria ei carte. Nu ştiu  dacă aş putea compara o poveste cu alta, sunt foarte diferite, şi toate au ceva impresionant. De la fetiţa ce simte că-şi iubeşte mai mult mătuşa decât mama, la o fata ce era invidioasă pe frumuseţea mamei sale. De la copila ce nu crede că mama ei o apreciază aşa cum este apreciată verişoara ei, la micuţa ai cărei părinţi au divorţat- 14 povestiri impresionante dintre o mamă specială, unică, şi fiica ei minunată. Din fiecare, chiar dacă poate vă par puţin cam copilăroase am învăţat ceva, sau cel puţin mi-am adus aminte de ceva, sau de cineva.

Şi mi-am dat seama că şi eu am propria mea poveste cu mama. :)) Şi că toţi avem o poveste cu mama noastră. Indiferent de situaţie. Mamei mele i-a murit mama la 6 luni, şi, într-o zi, mi-a cerut scuze că poate nu ştie să se comporte ca o mamă, din moment ce ea nu a avut mamă. Dar nu e aşa, vă jur, oricât m-ar enerva câteodată, oricât ar putea fi de necorectă, sau de nervoasă fără motiv, e mama mea minunată ce-mi vrea binele, ce, deşi mă ceartă şi urlă, mereu, a doua zi mă ia în braţe sau cel puţin avem o discuţie caldă. Am făcut multe prostii, de mică. Şi poate, am dezamăgit-o de multe ori, şi sunt sigură că vor mai fi dezamăgiri, dar întotdeauna, mama e mama. Aşa cum în una dintre povestiri, o fată credea că mama ei nu ştie nimic, şi că e demodată, nu ca profesoara ei cea deşteaptă...aşa si mie mi s-a arătat adesea că mama, chiar dacă nu le ştie pe toate, le are pe toate :)) 

O singură poveste m-a dat peste cap, totuşi. O poveste la care jur nu mă aşteptam. " Mama nu a învăţat niciodată să bată la uşă" de Cathy Hopkins. Poveste începe frumos, cu un tată care o întrerupe pe fiica ei din vorbit la telefon, fata ascunzându-se că vorbeşte cu...mama ei, în baie. Mi s-a părut destul de ciudat, dar cine ştie, poate părinţii erau atât de despărţiţi, de certaţi, dar în orice caz, nu avea dreptu să-şi oprească fiica din a vorbi cu mama ei! Toate ideile îmi curgeau repede în cap. Ce se poate întâmpla? Nimic rău...tatăl îşi trimite fiica la psiholog, deşi nu înţelegeam ce se întâmpla. Fata doar ţinea legătura cu mama ei, ce-o suna destul de des, lucru absolut normal. Poate mama era vreo infractoare? 

Lucrurile se întâmplă destul de rapid după, fata ajunge la şcoală, unde, normal, este luată în râs de unii colegi (am şi eu din ăştia!), apoi ajunge la doamna psiholog. Nimic interesant. Mie încă mi se pare ilogic. Fata era absolut normală, de ce să meargă la psiholog pentru o conversaţie cu mama ei? Sau pentru că s-ar fi văzut cu mama ei la şcoală? Păi simplu: 

"-Dar sunt îngrijorată. Profesorii tăi mi-au spus despre mama ta.

-Da?

-Da, a răspuns Gloria şi a urmat iarăşi o lungă tăcere.

-Şi ce-i cu ea?

Gloria a tuşit şi şi-a schimbat poziţia pe scaun.

- Că a..." 

Hehe, credeaţi că vă dau aşa mură-n gură? Nu. Cartea e prea fascinantă, povestea e prea OMFG ca să v-o povestesc. Sper să o citiţi, merită. Este...ceva diferit de toţi monştrii fantasy pe care-i avem acum, este o carte despre proprii noştrii monştri, monştrii copilăriei noastre, mai bine spus :)

Sper să vă facă plăcere, aşa cum mi-a făcut şi mie. 

A apărut!

În sfârşit, după o vară în care am aşteptat cu sufletul la gură următorul volum din superba serie Sânge Satanic, de Cristina Nemerovschi.
Iată, a apărut!

Ani cu alcool și sex continuă nihilismul, mizantropia, ironia, revolta împotriva societății manelizate, reflecțiile originale, scenele necenzurate și detaliate de sex și umorul spumos din Sânge satanic. Romanul reia carismaticul și controversatul personaj M., cu pasaje temporale din diferite perioade ale vieții sale, viața celei “mai mișto ființe care a existat vreodată pe lume”. Scena întâmplărilor este când Bucureștiul, cu barurile și cluburile în mare parte dispărute între timp, când Vama Veche, dar nu numai. În jurul lui M. gravitează atât personaje noi, la fel de memorabile, cât și aceiași R., B., A. sau D. Nostalgie, răfuiala cu timpul, dorința de a păstra intacte sentimente și ființe încheagă firul epic al întregii cărți. Dur și extrem, dar și mai întunecat-romantic decât Sânge satanic, Ani cu alcool și sex este atât un prequel, cât și un sequel, lăsând cititorul avid în așteptarea cărții care va încheia trilogia unui nihilism actual, dezinhibat, inimitabil și adesea autoironic.
N-o să devin mediocru.
N-o să devin sclav.
N-o să-mi fie rușine să fac chetă și să port piercing-uri la 85 de ani.
N-o să mă uit la televizor ca vita și să uit de mine în timpul ăsta.
N-o să port chiloți albi și șosete albe.
N-o să mă uit la comedii romantice.
N-o să beau o cafea cu Andreea Bănică, nici pentru 10.000 de euro.
N-o să citesc cărți de self-help.
N-o să merg la munte doar ca să fac grătar.
N-o să fac sex cu un bărbat trecut de 60 de ani.
N-o să merg la nunți și botezuri.
N-o să iubesc niciodată România.
N-o să-mi iau bicicletă.

La frumosul preț de doar 33 lei,  puteți găsi Ani cu alcool și sex de Cristina Nemerovchi la editura Herg Benet, aici

Cum am avut ocazia să cumpăr Ani cu alcool și sex la prețul ăsta drăguț, am zis să profit de ocazie, precum și de faptul că am niște economii ce necesită a fi consumate ( :))) ), am decis să cumpăr încă două cărți, ce sunt, din punctul meu de vedere , superbe:
Când eşti obosit vrei acasă, de Raluca Şandor Gorcea 
92 de poveşti cu cărţi de Ştefan Caraman