Book Lovers Challenge (1)

Am început să citesc de mică. Ştiu că atunci când m-am născut, tata nu avea voie să o viziteze pe mama în spital, aşa că ne lua cadouri,  ei i-a luat un buchet mare de flori, o scrisoare în care vorbeau despre numele meu, despre iubirea lor, despre mine şi o cutiuţă de carton cu tot felul de cărticele, 5 povestioare ale lui Hans Christian Anderson. Ştiu că sună pueril dar, acelea au fost primele mele cărţi. Apoi, crescând, am întâmpinat multe probleme în viaţă, aşa că spitalul mi-a fost un fel de a doua casă, iar cărticelele acelea mă urmăreau mereu. Mama îmi citea tot timpul din ele, până când, obosită şi plictisită de ele, s-a gândit să-mi arate toate literele. A fost de ajuns o singură dată. La 3 ani citeam cursiv, ştiam pe derost poveştile acelea mici şi chiar voiam să citesc şi mai şi mai mult.

Au urmat tot felul de poveşti, basme minunate cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, de mică mi-a fost băgată în cap ideea că iubirea este nemuritoare şi puternică şi minunată.

Inevitabil, mi-am adunat micuţa bibliotecă, cărticelele mele, într-un sertar deasupra patului. Mă bucuram enorm văzând că , încetul cu încetul, nu mai e loc acolo, în sertărelul înghesuit. Le-am făcut loc, am dat la o parte păpuşile şi jucăriile.

Nu mint când spun că jucăriile mele erau cărţile, prietenii mei erau personajele din cărţi. O perioadă bună de timp nu aveam acces la prea multe desene, aşa cum sunt copii din ziua de azi, aşa că îmi închipuiam propriile mele personaje, venite din lumea cărţilor de deasupra mea.

Heidi mi-a devenit cea mai bună prietenă. Citeam şi reciteam cartea aia, analizând atât imaginile ce erau din când în când, atât cuvintele, propoziţiile, întâmplările.

Îmi plăcea să citesc noaptea. Aveam o iconiţă ce avea o lumină slabă, slabă, iar eu, noaptea o aprindeam şi citeam ca o hoaţă la lumina aceea slabă. :))

Apoi a urmat, inevitabil, Harry Potter. M-am îndrăgostit pe loc, vă daţi seama. Eram încă o copilă; o copilă ce nu dormea ca să citească, de data asta, la lumina telefonului, din cartea ei preferată.

Dragostea mea pentru citit a început demult, şi încă continuă. Acum doar îmi iau cartea, aprind lumina şi citesc, dar o fac cu aceaşi bucurie cu care o făceam când adormeam cu gândul la Camera Secretelor, la Micuţa Cerşetoare, la  Heidi, fata muntelui.

Desigur, pasiunea adevărată pentru citit, trebuie să recunosc, mi-a fost deschisă, logic, de...Twilight :)) Da!