Sânge satanic de Cristina Nemerovschi - Recenzie

Mi-am dat seama...că îmi e frică să termin o carte. Îmi e frică să o termin şi să descopar că se termină. Mereu  am prins drag de cărţi; de gândurile nerostite ale unor autori a căror imaginaţie a mers prea departe. Ca a mea , de altfel...cred că de asta îmi e şi frică să scriu, pentru că se va termina şi se va sfârsi povestea, iar eu, prinsă într-o buclă a ei, mă voi sfârşi şi eu, odată cu acea parte importantă din mine.

Iubesc cartea asta...e un fel de amalgam a tot ceea ce urăsc, iubesc, admir, recunosc- a tot ceea ce mi-a fost frică să scriu, să spun, să fac. Frică? Nu e bine spus...poate ruşine? Nici. Cred că e doar faza că mi-a fost frică faţă de mine să recunosc, ruşine de propriu-mi "eu" să spun, să nu-l dezamăgesc.

Eu tâmpit!

Cartea ...e genială. Personajul e pe atât de genial ,pe atât de plin de defecte, defecte pe care nu ai cum să nu le ştii, pentru că tu-aici vorbesc cu eul meu, nu mă întrerupeţi!-  le ai la rândul tău. E o carte perfectă- am mai văzut un review genial şi pot spune că nu sunt singura care vede perfecţiunea în această carte, deci nu sunt un forever alone :))

Sunt pasaje pline de acţiune, îmbinate excentric cu gânduri mai mult sau mai puţin filozofice, gânduri pe care toţi le avem - eu una le am- dar pe care uităm , nu avem şansa, sau nu vrem să le punem undeva, pe o foaie, să ne aducem aminte de ele, să recunoaştem că sunt ale noastre.

Amuzantă, depresivă, plină de introspecţii, de tabu-uri care mai de care mai fantastice- e o carte greu de înţeles pentru unii. Pentru cei care nu înţeleg viata în general. Eu una sunt genul acela care nu judecă o persoană după aparenţe, aşa cum nu judec o carte după titlu. Sunt genul acela care poate vedea într-o fată plină de fiţe, o fată care crede doar în monden în viaţa fără griji, o altă eu- o eu care aş fi putut ajunge, dacă nu eram eu asta.  Sau am puterea de a vedea peste masca asta pe care ne-o punem toţi , masca de cei mai buni, de cei care vor doar binele, fără a avea nimic de câştigat. Nu sunt minciuni- sunt doar adevăruri nespuse.

Am puterea de a-mi imagina că lumea e un loc mai bun- pentru că noi suntem mai buni în fiinţa noastră. Până la urmă, fiind buni cu noi înşine, suntem buni şi cu restul...trebuie doar să gândeşti la scară largă :)) Cartea asta nu e pentru oricine- nu e pentru cei ce refuză să înţeleagă că suntem diferiţi, că viaţa nu a adus bombonele şi acadele de moş niculae la toţi. Că sărbătorile pot fi petrecute şi în lacrimi, că onomasticele le poţi petrece pe marginea unui salon de spital, sau invers- şi să fi la fel de fericit cu viaţa ta, ca şi cum le-ai petrece în cel mai frumos loc.

Cartea asta e pentru cei care râd din orice- pentru că cei ce râd din orice, cei ce văd frumuseţea şi bucuria într-o picătură de apă murdară, prăfuită, aşezată pe geamul unei maşini, aceştia sunt cei ce au suferit cel mai  mult.

Cartea asta e ....tare, credeţi-mă sau nu, e o carte despre viaţa si despre cât de frumoasă este urâţenia ei. Nu ai să vezi prostii, tâmpenii mascate de minciună. E totul spus pe faţă. Cred că personajul principal, dacă  ar fi să mă cunoască , mi-ar mânca toate defectele, le-ar devora, arătându-mi cât de mică şi nesemnificativă sunt, sau pur şi simplu nu mi-ar lua seama, doar ca să-şi demonstreze propriul narcisism, propria măreţie.  Şi tocmai de asta îl apreciez. Vorbind de personaj ca de o persoană, dacă ar exista cu adevărat, ar fi fix genul care pune restul lumii exact acolo unde îi e locul-  pe jos, călcată în picioare de grupul de prieteni pe care şi l-a ales. Vorba de asta- e foarte interesant cum personajul se iubeşte atât de tare, dar totuşi , renunţă la propriile principii , văzând în prietenii lui, chiar foarte diferiti de el, o portiţă, o lume minunată.

Şi tocmai de asta nu vreau să termin cartea! Mai am atâtea de descoperiiiiit:( E genul de carte...e genul ăla de carte pe care o să o deschid şi peste 10-20 ani, şi o să citesc la nimereală pasaje din ea doar ca să redescopăr alte înţelesuri, alte chestii pe care nu le băgasem de seamă până acum.

Majusculele joacă un rol important şi am adorat să le descopăr "secretele". Majusculele pentru M. sunt un fel de ...aa..cum s-o spun? Afli ce contează şi ce nu pentru el. Cei importanţi , R- Vrăjitoarea sa, ce-i blesteamă fiecare secundă, rupându-i "carnea" ,sau mai bine spus, sufletul înnegrit de lumea murdară în care trăim, D- micuţa soră a Vrajitoarei, un fel de R. ce încă nu a trecut prin toate "problemele"vieţii, dar care nu se lasă mai prejos şi tinde să râvnească la mult mai mult , B- sufletul lui pereche, copilul în care M. redescoperă copilul pe care l-a alungat, l-a înfometat în propria sa tinereţe, în proprii lui ani ai copilăriei- se redescoperă pe sine.

M-au amuzat mult majusculele astea, numele scrise cu literă mică, chestiile neimportante trecute cu vederea sau analizate până în ultimul detaliu ca pe cel mai mizer lucru, propriile sale sentimente pe care egoismul şi carisma personajului le transformă în cele mai puternice sentimente, m-au amuzat "secretele" pe care el le are doar schimbând o privire cu unicele persoane ce îi ajung din "excepţionalitate" R, şi B, iubita şi iubitul său.  Am râs enorm şi voi râde de fiecare dată la poveştile amuzante  ale celor 4 , dar şi a celorlalte personaje ce gravitează în jurul lor-  puse în contrast cu paginile de gânduri ce transformă cartea într-o comoară a literaturii româneşti.

E o carte genială- la un preţ mai mult decât mic- chiar râdeam zilele trecute că dau atâţia bani pe prostii- nu cărţile sunt o prostie, cartea în sine nu e o prostie, indiferent ce conţine, ce copilării mascate de cenzură, e o carte, e un suflet, nu e o prostie :)) -  şi pe cartea asta am dat mai puţin de 25 lei , căci era la reducere :))

E o carte în care veţi găsi gânduri adunate în ani, gânduri puse într-un jurnal şi ameţite astfel încât să fie perfecte pentru anumite întâmplări. E o carte din care am subliniat aproape fiecare pagină, şi de-aş fi să pun toate citatele pe care le-am scos ...practic as copia întreaga carte :)) E...genială. Şi  merită. Şi încă nu am terminat-o, căci mă mint singură spunându-mi că nu am timp, când , de fapt, trag de fiecare pagină , absorbând fiecare cuvânt ca un tampon extra folosit :)) E genială. Deci...da.

Cartea o puteţi găsi la Editura HergBenet, o editură grozavă, cu nişte cărţi geniale, la fel ca cea de mai sus.

P.S. Am fost foarte foarte fericită când am văzut coperta următorului volum din seria asta, şi anume "Ani cu alcool şi sex", mai ales că va apărea destul de curând ( pe cine prostesc eu, nici săptămâna viitoare nu e curând pentru cartea asta :)) ).