Spulberă-mă de Tahereh Mafi- Recenzie

Să începem cu…începutul. Cartea, ca un întreg, este foarte foarte bună. Autoarea- cu siguranţă una dintre cei mai talentaţi- îmbină perfect descrierea fascinantă, metaforică, plină de imagini ce trezesc multe sentimente când le citeşti , cu acţiunea bine închegată, cu intriga puternică şi complexă ce se ţese în jurul personajelor, de care nu ai cum să nu te lipeşti.

Chiar titlul cărţii atrage, coperta- superbă, de asemenea- te cheamă să citeşti cartea pe care nu o vei lăsa din mână.
Am citit “Spulberă-mă” foarte repede, deşi nu este o lectură foarte uşoară, însă este plăcută şi te acaparează în lumea distopică în care Juliette îşi trăieşte chinul , bucuria, amintirile şi coşmarul.

Mă bucur că Leda publică foarte multe cărţi de genul, mai bine spus, serii de genul, pentru că urmatoarea carte se presupune ca va apărea la începutul anului viitor ” Unravel me”.

Personajele sunt de asemenea foarte bine construite, adaptate lumii aceleia, iar Juliette chiar m-a surprins prin antiteza ce o formează fizicul și puterea ei/ caracterul blând, dulce și mereu gata să dea o mână de ajutor. Chiar dacă pentru noi, Juliette nu este în niciun caz un pericol, o persoană rea, blestemată, pentru cei din jurul ei, viața ei este o blasfemie, un pericol ce trebuie expulzat, fiind tratată ca un animal, o străină fără sentimente.

De fapt, întreaga carte m-a făcut să cred în mesajul cuprins printre rânduri, și anume ca ambalajul- aici, pielea letală a Juliettei- nu contează și ca adevăratele comori se  ascund în inima răului, pentru a-și demonstra puterea.

M-a impresionat muuuult stilul autoarei, “mintea” și gândurile Juliettei, ordinea și explozia din frânturile de amintiri ce o trezesc la realitate, sau o închid în lumea sinistră în care se află.

Vă asigur că niciun rând din carte nu vă va plictisi, suspansul de la sfârșitul fiecărui capitol vă va face să dați pagina și să uitați că ați spus ” încă un capitol și închid cartea”, am trecut și eu prin asta, și chiar n-am putut :-j. Felul în care Juliette trăiește, gândește, simte, modul în care luptă să se salveze, să își controleze singură puterea, să creadă în propriile forțe, este fascinant și cu siguranță vă va place 

Viitorul este, din punctul de vedere al unora, cel mai schimbător lucru din lumea asta. Viitorul, nestatornic, se poate schimba oricând datorită alegerilor noastre, ale faptelor, cuvintelor , sentimentelor pe care le alegem.  Chiar dacă sunt mulți cei ce spun că viitorul nu poate fi schimbat, că viața este scrisă în pietre, că nu ai o cale de ales, ci ca drumul tău este parcurs deja, toți avem puterea de a alege. Trebuie doar să ne gândim ce vrem să facem, cum vrem să fim.

Juliette își începe alegerea propriului ei viitor în camera sa dintr-un ospiciu în care este închisă de mult prea multe zile, chiar de către persoanele pe care le iubește cel mai mult- proprii ei părinți. O cameră simplă, pe care o cunoaște pe de rost, de la micile crăpături, la minutele scurte în care are voie să-și părăsească camera, de la soarele bolnav ce zace pe orizontul lumii ei, la păsările pe care și le imaginează că pot zbura.

Viitorul omenirii este unul sumbru, de la natura complet distrusă, la aerul rarefiat, la conducătorii meschini ai acestei lumi pierdute.

Viitorul Juliettei se arată a fi mult mai sumbru- închisă, complet singură, în mintea ei asta pare cel mai bun lucru; aici nu poate răni pe nimeni, înafară de propria persoană, distrusă de trecutul fără iubire, trecutul în care a fost tratată ca un monstru, ca o ființă ce nu merită să respire.

Însă soarele bolnav de pe cer începe să-și lase locul lunii ce-o face atât de fericită, luna pe care o consideră o consoartă. Astfel, luna îi face un cadou: un  coleg ce nu se sfiește să o cunoască.

Ochii săi albaștrii îi readuc fiorii primei iubiri, fiorii primei persoane ce nu s-a temut, fiorii primului sentiment în care nu se regăsea durerea de a fi un monstru. Juliette și colegul ei, Adam, se transformă astfel în singurele persoane ce pot schimba ceva, pot schimba lumea mizerabilă, pot face păsările să zboare, pot însănătoși soarele.

Dar oare ceea ce pare, chiar este adevărat?

Juliette mai are parte de încă o mare durere, căci nu după mult timp află că dragul ei coleg de “celulă” este doar un alt soldat, o altă marionetă în mâinile murdare ale celor ce conduc boala lumii lor.

Oare aparențele-mereu înselătoare- o vor amăgi pe Juliette? Oare vor reuși să se să răzvrătească împotriva sistemului, dar mai ales, împotriva propriilor sentimente?

Lupta se anunță din start a fi una foarte grea, dar vă sfătuiesc să citiți cartea pentru a afla viitorul lor, un viitor făurit de deciziile grele pe care sunt nevoiți să le facă.

Vă recomand din tot sufletul să citiți cartea, chiar o ador- merită fiecare banuț !