Citate „Urzeala Tronurilor” de George R.R: Martin

Fără să vreau, am subliniat cuvintele ce mi-au plăcut din această carte...așa că am zis, oricum nu prea am mai postat..., de ce să nu scot câteva citate? Merită să vă atragă puțin de tot atenția :)  Urzeala Tronurilor m-a fascinat, sper să se întâmple la fel și cu voi :).

„Nu era pentru prima dată și se întrebă ce făcea el aici și de ce venise. Nu era Jon Arryn, să potolească sălbăticia regelui său și să-l deprindă cu înțelepciunea. Aparținea Casei Winterfell. Îi aparținea lui Catelyn, în durerea ei, și lui Bran. Deși un bărbat nu putea fi întotdeauna acolo unde-i era locul.”

„- Poate un bărbat să fie curajos dacă se teme? Își auzi propria sa voce glăsuind, slabă și indepărtată.

Iar glasul tatălui său răspunse:

-Asta este singura dată când un bărbat poate fi curajos.”

”- Spune adevărul acum, porunci el.

-Sunt obosit, admise Jon. Brațul îl durea de la greutatea sabiei, și începea să-și simtă și vânătăile, acum că lupta se terminase.

- Ești slab!

- Am învins.

- Nu. Bizonul a pierdut.

Unul dintre băieți chicoti. Jon știa că era mai bine să nu răspundă. Îi bătuse pe toți cei trimiși împotriva sa de Ser Alliser, dar asta nu-i folosise la nimic. Maestrul de arme îl trata doar cu dispreț. Throne îl ura, hotărâse Jon; bineînțeles, îi ura și pe ceilalți băieți, încă și mai tare.

-Asta-i tot, le spuse Throne. Nu pot să rabd mai multă prostie într-o singură zi. Dacă vreodată vin Ceilalți după noi, mă rog să aducă arcași, pentru ca nu sunteți buni de altceva decât să fiți ținte pentru săgeți.”

„- Mi-ai rupt încheietura, bastardule! [...]

- Ți-o rup și pe cealaltă, dacă mă rogi frumos.”

„Catelyn veni spre el și-i luă mâinile într-ale ei.

- N-am să uit ajutorul pe care ni l-ai oferit [...]

- Sunt îngrozitor de sentimental, scumpa mea doamnă. Mai bine să nu spunem nimănui. Mă stăduiesc de ani de zile să-i conving pe cei de la curte că sunt pervers și crud, și aș detesta să văd cum toată munca mea la greu s-a dus pe apa sâmbetei.”

„- Nimănui nu-i plac lașii, zise el stânjenit. Aș fi vrut să nu-l ajutăm. Ce-ar fi dacă vor crede că și noi suntem lași?

- Elti prea prost ca să fii laș, îl lămuri Pyp.

- Nu sunt.

-Ba ești. Dacă te-ar ataca un urs în pădure, ai fi prea prostănac s-o iei la fugă.

- N-aș fi, insistă Grenn. Aș fugi mai repede decât tine.”

„- Ce știi tu despre cum e să fii un bastard?

- Toți piticii sunt bastarzi în ochii taților lor.

-Dar tu ești fiul adevărat al mamei tale, născut Lannister.

-Chiar așa? răspunse piticul sardonic. Spune asta lordului, tatăl meu. Mama a murit născându-mă pe mine, iar el nu a fost niciodată sigur.

- Eu nu știu nici măcar cine a fost mama mea, zise Jon.

- O femeie, fără îndoieală. Majoritatea sunt așa. Amintește-ți asta, băiete. Toți piticii pot fi bastarzi, dar nu toți bastarzii trebuie să fie pitici.

Și cu asta, se întoarse și o luă agale înapoi, spre festin, fluierând o melodie. Când deschise ușa, lumina din interior îi proiectă umbra clară în curte și, pentru o clipă doar, Tyrion Lannister fu înalt ca un rege.”

„-Nu acesta-i  drumul spre încăperile mele, zise Ned.

- Am spus eu că e?  Te duc într-o tainiță să-ți tai beregata și să-ți îngrop hoitul în spatele unui zid, răspunse Degețel, cu o voce încărcată de sarcasm. Nu avem vreme de glume, Stark. Te așteaptă nevastă-ta.”

„- Noi, Lannisterii, avem o oarecare mândrie.

- Mândrie? se răsti Catelyn. Tonul lui batjocoritor și frivolitatea lui o înfuriau. Unii i-ar putea spune arogantă. Aroganță și avariție și sete de putere.

- Fără îndoială, fratele meu este arogant, răspunse Tyrion Lannister. Tatăl meu este sufletul avariției, iar draga mea soră, Cersei, tânjește după puterea în fiecare clipă, însă eu sunt nevinovat ca un mielușel. Vreți să behăi?”

„- Acum ești ca un copil bosumflat, Robb, spuse Catelyn cu asprime. Când vede un obstacol, primul gând al unui copil este să-i dea ocol sau să-l doboare. Un lord trebuie să învețe că, uneori, cuvintele pot obține ceea ce spada nu reușește.”

„- Jon, te-ai întrebat vreodată de ce bărbații din Rondul de Noapte nu-și iau soții și nu zămilsesc copii? Întrebă Maester Aemon.

El dădu din umeri.

-Nu. [...]

- Ca să nu iubească, răspunse bătrânul, pentru că dragostea este pieirea onoarei, moartea datoriei.”

„Lucrurile pe care le iubim ne distrug de fiecare dată”