joi, 23 august 2012

Books lovers challenge (8)

8.  Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).



Cartea copilăriei mele este "Heidi" de Johanna Spyri. Iubesc cartea asta...este minunea mea ascunsă. Am crescut fără bunici, deşi aceştia îmi erau oarecum aproape, niciodată n-am simţit dragostea unui bunic. Sentimentul acela de "stau cu bunica" sau " mă ia buni", a fost si va fi mereu străin pentru mine. Şi acum, când trec pe stradă şi văd vreo bătrânică cu zâmbet dulce, îi zâmbesc din toată puterea, imaginându-mi că...cine ştie, ea ar fi putut fi bunica mea. 
Pentru mine Heidi a fost o gură de aer proaspăt. A fost trecerea de la basme şi poveşti, la romane. Cu Heidi am învăţat să râd, în zilele ploioase, am învăţat să mă bucur de orice rază de soare, de orice clinchet, orice mişcare, orice zâmbet! Dragostea ei pură îl transformă pe bătrânul ei bunic dintr-un moş morocănos, într-un adevărat simbol al iubirii. Iubesc din toată puterea romanul ăsta, personajele simple , naturale, de o putere asupra cititorului teribilă. Cărţile acestea te transformă, te înalţă către lumi necunoscute, mai ales ca şi copil.
Bucurându-se de viaţa ei, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, Heidi îndrumă, învaţă şi ajută multe persoane, de la fetiţe de vârsta ei, la bunicuţe bolnave, la pisoi orfani. Heidi este însăşi o rază de soare, mie una mi-a luminat copilăria!
O poveste fascinantă pentru un copil, incredibilă pentru un adult, Heidi este plină de învăţături, de replici amuzante, fapte ce te dau pe spate, descrieri fabuloase, personaje pe care nu ai cum să nu le iubeşti. Cartea copilăriei mele...Heidi, ce frumos sună! Fetiţa mea a munţilor, îmi imaginam cândva că mă cară în privirea ei prin munţii ce mult îi iubea, că mă plimb cu ea cu caprele, cu prietenul ei, cu bunicul. Nu de puţine ori uitam de lumea mea, lumea mea ce părea gri, cenuşie, murdară pe lângă peisajele fantastice descrise acolo, în micuţa carte roşie ce-o strângeam de atâtea ori în braţe! Mângâiam imaginea fetiţei de pe copertă şi simţeam că mă aşez pe o piatră lângă ea :)) 
Pierdută în acea lume fantastică, uitam că ziua trece... că noaptea-şi recapătă puterile şi mă trimite, răutăcioasă, ea şi mama, la somn :)) Ce făceam eu, copil tembel, vrând să citesc? Mă prefăceam că-mi pun la loc cărticica în micuţa biblioteca plină de cărţi ale copilăriei, bibliotecă aşezată într-un sertărel deasupra patului, stingeam lumina şi...pâş pâş, bagam în priza icoana micuţă ce mi-o dăruise mama, icoana ce avea un bec portocaliu-roşu , micuţ ca o boabă de fasole :)) Şiii...citeam! Mângâiam paginile, le răsfoiam, le învârteam şi mai eram şi atentă să nu fiu prinsă :))
Desigur că aşa nu mi-a mers prea mult :)) Dar asta e o altă poveste...cert este că, citind Heidi am făcut multe peripeţii, am plâns de fiecare dată când am terminat cartea ( 3-4-5 ori :)) ), am râs la fiecare replică ce-o sorbeam ca un copil nătâng - nu că acum n-aş mai face-o :))- şi...îmi trăiam copilăria în cărţi, singuri prieteni adevăraţi din acel moment :) 
Sper să fi citit careva Heidi, dacă nu...sper să aveţi ocazia să o faceţi alături de vreo rudă ce poate visa şi poate alerga mental printre stâncile lungi, dominate de caprele albe şi negre ale blondei Heidi, fetiţa munţilor. 

P.S: acum mi-am amintit, filmul este o capodoperă. Merită văzut! Dacă nu aveţi timp sau chef de a citi cartea, vă puteţi uita cu uşurinţă la film, exprimă sentimentele aproape la fel de bine precum cartea :) 


Next time:
9.      Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?


4 comentarii:

  1. Si cartea mea preferata din copilarie e tot "Heidi" :x. Mi-a facut mare placere sa iti citesc articolul:).

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :X Imi face si mie mare placere sa stiu ca este si cartea ta preferata din copilarie :) este o carte superba...

      Ștergere
  2. şi mie mi-a plăcut Heidi când eram mică. Îmi place cum scri, ai un stil prin care atingi inima celor care îţi citesc postările.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc mult mult rosia! Comentariile voastre îmi ating şi mie inima :) Mulţumesc!

      Ștergere