Născut în septembrie!!!

Iubesc promoția asta! :X De ce? Pentru că-i voi face un cadou superb fratelui meu, născut în septembrie. Volumul 3 din seria „Cântec de gheață și foc”, Iureșul săbiilor! I-o voi face cadou!!! Și normal că o voi citi eu prima :)).

Citate „Urzeala Tronurilor” de George R.R: Martin

Fără să vreau, am subliniat cuvintele ce mi-au plăcut din această carte...așa că am zis, oricum nu prea am mai postat..., de ce să nu scot câteva citate? Merită să vă atragă puțin de tot atenția :)  Urzeala Tronurilor m-a fascinat, sper să se întâmple la fel și cu voi :).

„Nu era pentru prima dată și se întrebă ce făcea el aici și de ce venise. Nu era Jon Arryn, să potolească sălbăticia regelui său și să-l deprindă cu înțelepciunea. Aparținea Casei Winterfell. Îi aparținea lui Catelyn, în durerea ei, și lui Bran. Deși un bărbat nu putea fi întotdeauna acolo unde-i era locul.”

„- Poate un bărbat să fie curajos dacă se teme? Își auzi propria sa voce glăsuind, slabă și indepărtată.

Iar glasul tatălui său răspunse:

-Asta este singura dată când un bărbat poate fi curajos.”

”- Spune adevărul acum, porunci el.

-Sunt obosit, admise Jon. Brațul îl durea de la greutatea sabiei, și începea să-și simtă și vânătăile, acum că lupta se terminase.

- Ești slab!

- Am învins.

- Nu. Bizonul a pierdut.

Unul dintre băieți chicoti. Jon știa că era mai bine să nu răspundă. Îi bătuse pe toți cei trimiși împotriva sa de Ser Alliser, dar asta nu-i folosise la nimic. Maestrul de arme îl trata doar cu dispreț. Throne îl ura, hotărâse Jon; bineînțeles, îi ura și pe ceilalți băieți, încă și mai tare.

-Asta-i tot, le spuse Throne. Nu pot să rabd mai multă prostie într-o singură zi. Dacă vreodată vin Ceilalți după noi, mă rog să aducă arcași, pentru ca nu sunteți buni de altceva decât să fiți ținte pentru săgeți.”

„- Mi-ai rupt încheietura, bastardule! [...]

- Ți-o rup și pe cealaltă, dacă mă rogi frumos.”

„Catelyn veni spre el și-i luă mâinile într-ale ei.

- N-am să uit ajutorul pe care ni l-ai oferit [...]

- Sunt îngrozitor de sentimental, scumpa mea doamnă. Mai bine să nu spunem nimănui. Mă stăduiesc de ani de zile să-i conving pe cei de la curte că sunt pervers și crud, și aș detesta să văd cum toată munca mea la greu s-a dus pe apa sâmbetei.”

„- Nimănui nu-i plac lașii, zise el stânjenit. Aș fi vrut să nu-l ajutăm. Ce-ar fi dacă vor crede că și noi suntem lași?

- Elti prea prost ca să fii laș, îl lămuri Pyp.

- Nu sunt.

-Ba ești. Dacă te-ar ataca un urs în pădure, ai fi prea prostănac s-o iei la fugă.

- N-aș fi, insistă Grenn. Aș fugi mai repede decât tine.”

„- Ce știi tu despre cum e să fii un bastard?

- Toți piticii sunt bastarzi în ochii taților lor.

-Dar tu ești fiul adevărat al mamei tale, născut Lannister.

-Chiar așa? răspunse piticul sardonic. Spune asta lordului, tatăl meu. Mama a murit născându-mă pe mine, iar el nu a fost niciodată sigur.

- Eu nu știu nici măcar cine a fost mama mea, zise Jon.

- O femeie, fără îndoieală. Majoritatea sunt așa. Amintește-ți asta, băiete. Toți piticii pot fi bastarzi, dar nu toți bastarzii trebuie să fie pitici.

Și cu asta, se întoarse și o luă agale înapoi, spre festin, fluierând o melodie. Când deschise ușa, lumina din interior îi proiectă umbra clară în curte și, pentru o clipă doar, Tyrion Lannister fu înalt ca un rege.”

„-Nu acesta-i  drumul spre încăperile mele, zise Ned.

- Am spus eu că e?  Te duc într-o tainiță să-ți tai beregata și să-ți îngrop hoitul în spatele unui zid, răspunse Degețel, cu o voce încărcată de sarcasm. Nu avem vreme de glume, Stark. Te așteaptă nevastă-ta.”

„- Noi, Lannisterii, avem o oarecare mândrie.

- Mândrie? se răsti Catelyn. Tonul lui batjocoritor și frivolitatea lui o înfuriau. Unii i-ar putea spune arogantă. Aroganță și avariție și sete de putere.

- Fără îndoială, fratele meu este arogant, răspunse Tyrion Lannister. Tatăl meu este sufletul avariției, iar draga mea soră, Cersei, tânjește după puterea în fiecare clipă, însă eu sunt nevinovat ca un mielușel. Vreți să behăi?”

„- Acum ești ca un copil bosumflat, Robb, spuse Catelyn cu asprime. Când vede un obstacol, primul gând al unui copil este să-i dea ocol sau să-l doboare. Un lord trebuie să învețe că, uneori, cuvintele pot obține ceea ce spada nu reușește.”

„- Jon, te-ai întrebat vreodată de ce bărbații din Rondul de Noapte nu-și iau soții și nu zămilsesc copii? Întrebă Maester Aemon.

El dădu din umeri.

-Nu. [...]

- Ca să nu iubească, răspunse bătrânul, pentru că dragostea este pieirea onoarei, moartea datoriei.”

„Lucrurile pe care le iubim ne distrug de fiecare dată”

Urzeala tronurilor de George R.R.Martin- Recenzie

Cartea a apărut la Editura Nemira și o puteți comanda de AICI

A face o recenzie este destul de simplu, pentru mine. Îmi spun părerea, explic de ce ar trebui ca cineva să citească cartea respectivă, spun un mic rezumat, poate zic ceva de personajul principal...apoi, incheierea. Dar cum pot face o recenzie normală la această carte total diferită de multe alte cărți? Cum pot rezuma o lume întreagă, scrisă în aproape 1000 de pagini geniale, plină de „demoni” ascunși printre rânduri? 

Întocmai, a încerca să rezumi, să povestești, să explici cartea asta e o nebunie. O serie fantasy plină de acțiune, dramă, replici tari, intrigi, întâmplări fantastice, istorie a unei lumi incredibile, o serie în care personajele ( multe la număr) au propria lor poveste, propria lor viață. 

Chiar nu știu cum să continui. Să ordonez șirul poveștirii mi-ar fi foarte greu. Nu este o carte complicată, dar este o întreagă viață de spus. Viața unui regat împărțit în șapte provincii, viața unui regat plin de intrigi politice, trădări sentimentale, probleme ale supușilor, dar și a regilor, dragostea adevărată omorâtă de răsturnări de situație, cuvinte pline de înțelepciune ale unor bufoni amuzanți.

Pot spune că am terminat o carte fascinantă. Am descoperit o nouă lume, o putere pe care nu o va putea întrece niciun alt scriitor. O carte ce-ți face șirea spinării să tremure de fiori, de bucurie, tristețe și durere. O carte în care moartea nu se teme să se arate, mai ales la personajele la care ții enorm de mult, mai ales la personajele pe care le urăști. 

Urzeala tronurilor de George R.R. Martin este prima dintr-o serie fantasy extraordinară, o serie pe care nu ai cum să nu o citești, e o carte obligatorie! 

Începutul te prinde în atmosfera cenușie a lumii aceleia, lumii regilor unui tărâm blestemat de iarnă și de vară, două anotimpuri lungi și criminale în propria lor măsură. Am o presimțire că totul se va învârti în jurul acestor anotimpuri.

Este o carte foarte serioasă, ce-ți dă mult de gândit, te obligă să citești printre rânduri acțiunile personajelor. Nu de puține ori m-am gândit și răzgândit ce vrea să facă cutare când zice un lucru pe care nu-l înțeleg, dar pe care aveam să-l aflu câteva sute de pagini mai târziu.

Fiecare lucru, fiecare obiect, fiecare copac și fiecare personaj are rolul lui, și fiecare-și va juca rolul perfect. Mintea maniacă a acestui scriitor nu va lăsa niciun „demon” neprins, sunt sigură. 

O lume condusă de 9 Case fiecare mai specială și mai profundă decât cealaltă:  Casa Baratheon, cea a actualului Rege al Ținutului celor Șapte regate;  Casa Stark,a conducătorilor din Nordul întunecat, Nordul cuprins de frigul iernii, casa oamenilor puternici crescuți din Primii Oameni și din Lupi Străvechi;  Casa Lannister a unor oameni cruzi, mândrii, aroganți, puternici datorită bogățiilor și a puterii lor de a înșela și a manipula; Casa Arryn, casă condusă de cumnatul soției lordului Stark, o casă ce pune familia și iubirea înainte de putere și bogăție;  Casa Tully, plină de pământuri bogate, de oameni puternic, o întreagă familie ce se dăruiește datoriei și onoarei; Casa Tyrell,  cea a Păzitorilor din Sud; Casa Greyjoy, a Regilor de Fier, Casa Martell cu deviza Neplecat, Neînfrânt, Nesfărâmat, și, în cele din urma, Casa Targaryen, casa Dragonilor și a Focului, o dinastie ce și-a pierdut demultă vreme puterea, lăsând răzbunarea pe spatele unui personaj pe care eu îl ador, a unei fetițe de 14 ani, Daenerys. (stânga) 

Mă simt încătușată la mâini să vă spun mai multe, aș vrea să vă comentez fiecare capitol, fiecare personaj, dar vă pot promite doar că... nu veți regreta deloc această carte, desigur, doar dacă nu o veți citi ;;) 

Fiecare capitol vă va cuceri și vă va face să citiți mai mult și mai mult, nu uitați, 940 de pagini ( daa, atâtea sunt :)) ) pline de cuvinte deosebite. Veți râde, veți rămâne fascinați, veți plânge și veți suferi, iar la sfârșit, veți rămâne cu un zâmbet plin de mirare, de surprindere, și veți vrea următorul volum, neapărat.

Un personaj pe care-l ador...este Tyrion, Pezevenghiul, fiul lordului Lannister, o familie ce-și joacă rolul negativ foaaarte bine. Fratele pitic al Reginei, Tyrion are un trecut și un prezent foarte...haios. Mi-a plăcut de el din prima, făcând haz de necaz, fiind mai mult un personaj neutru, ce este doar de partea lui, nu a familiilor și a jocurilor Tronului. Având mereu o replică tăioasă de spus, indiferent că este împotriva vreunei ”fetițe” sau a propriului tată, niciodată nu rămâne cu coada între picioare. Crescut de mic sub umbra fraților mai înalți și mai frumoși, pot spune că a fost de fiecare dată dat la o parte, defăimat, chinuit poate. Asta l-a făcut mai înțelept, mai puternic, mai frumos la suflet. Să nu-l credeți vreun sfânt! Este opusul a tot ce e bun, și este, la fel ca toată familia sa, un bun manipulator și un mare șarlatan. Dar ceva din el mă face să-l plac, de la fapte până la replici, poate și la faptul că, împotriva dezabilităților sale, este cel mai normal personaj dintre toate :)) Puternic, încăpățânat, inteligent și...un mare crai al femeilor plătite ;;), m-a fermecat complet :D ( dreapta)

Sper să citiți și să-mi spuneți părerile voastre, am atâtea de spus despre această carte, dar nu vă stric surpriza, așa cum nici mie nu mi-a stricat-o nimeni, am descoperit-o singură! :))

P.S. Daaa, după serie s-a ”filmat” un super serial marca HBO, Game of Thrones. Dacă încă nu v-am convins să citiți cărțile, uitați-vă la primul episod senzațional, incredibil și superb, apoi închideți repede calculatorul și citiți, căci altfel vă veți strica surpriza, căci Seria „Cântec de Gheață și foc” este o serie imprevizibilă, uimitoare...și nu ați vrea să rămâneți fără farmecul acestor cărți :D 

P.P.S. Îmi cer scuze că am cam lipsit câteva zile ,dar sunt singură pe blog...și am fost ocupată cu această carte și, desigur, cu sfârșitul verii... :( Sper să mă revanșez :D 

Campania "Sustinem scriitorii romani debutanti"

Ramona si Miku de pe Altfel de carti au creat o campanie pentru a sustine scriitorii romani debutanti.

Detalii:

Putini romani ajung sa publice, iar noi vrem sa demonstram ca exista multi scriitori romani talentati, care merita sa se faca auziti.
Aceasta campanie va fi insotita si de un tur, daca se aduna mai multe bloguri care sa o sustina.
Ce trebuie sa faceti? Puneti bannerul pe blog, scrieti despre campanie, iar cand vom porni turul, alegeti o poveste sau mai multe (nuvela sau roman, nu fanfic) care v-a placut si scrieti despre ea pe blog.

De asemenea, nu uitati sa mentionati si titlul povestilor despre care care s-a vorbit pe blogurile ce au postat inainte, cu un link.
Daca aveti un blog, va invit sa intrati pe Wattpad, unde sunt foarte multe povesti frumoase. Sigur veti gasi ceva care sa va placa.
Daca sunteti scriitori, puteti sa lasati comentariu cu titlul creatiei voastre si un link.
Daca va hotarati sa participati la campanie si la tur, va rog sa imi trimiteti un mail la ramona88badea@yahoo.com in care sa imi scrieti povestea pe care o promovati( sau povestile) si linkul blogului pe care postati.
De asemenea, va puteti inscrie si daca vreti sa sustineti campania, dar nu aveti o creatie anume pe care sa o sprijiniti.

Pentru mai multe detalii, click aici.

Precomandă "Fantomele din AltăLume", volumul 7 din seria Tara Duncan de Sophie Audouin-Mamikonian

AICI - linkul de precomandă

Un nou semestru de misiuni secrete printre superspioane

NU RATAŢI CONTINUAREA SERIEI FETELE GALLAGHER de Ally Carter

Un thriller romantic, plin de aventuri, suspans şi, nu în ultimul rând, umor

New York Times Bestseller

PE CUVÂNT DE SPIOANĂ, volumul 2 din seria FETELE GALLAGHER de ALLY CARTER ─ din 4 septembrie împreună cu revista Bravo Girl

După ce l-a urmărit (aplicând cele mai bune metode de operaţiuni sub acoperire), l-a cucerit şi apoi a trebuit să renunţe la primul ei prieten, Josh, tot ce-şi doreşte acum Cammie este un semestru liniştit, fără băieţi. (De altfel, cam aşa suna şi promisiunea făcută în faţa unui detector de minciuni într-un buncăr subteran secret al CIA!) Dar asta e mai uşor de spus decât de făcut când eşti elevă la cea mai bună şcoală din lume pentru spioane, Colegiul Gallagher pentru Tinere Excepţionale.

Şi deşi Cammie are un I.Q. de geniu, tot mai există unele lucruri pe care nu le ştie. De pildă: oare fostul ei prieten o să-şi aducă vreodată aminte de existenţa ei? Cât de mult va trebui ea să plătească pentru ceea ce a făcut în semestrul trecut? Şi, cea mai importantă întrebare dintre toate: de ce se poartă mama ei atât de ciudat?

În ciuda celor mai bune intenţii ale lui Cammie de a fi o elevă normală, se pare că pericolul o însoţeşte mereu. După ce este învinuită pentru o breşă de securitate care pune în primejdie statutul ultrasecret al şcolii, Cammie şi prietenele ei află că şcoala lor urmează să găzduiască nişte musafiri misterioşi ─ nume de cod: Blackthorne.

Şi, în curând, fetele se strecoară prin pereţi şi coridoare secrete, montează microfoane şi dispozitive de urmărire şi iau amprente pentru a afla adevărul despre Blackthorne şi pentru a o disculpa pe Cammie. Chiar dacă au încredere în talentele lor de spioane, de data asta ţintele sunt mai dificile (şi mai sexy!), iar miza pentru inima lui Cammie ─ şi iubita ei şcoală ─ mai uriaşă ca niciodată.

Romance (fără a fi însă sirop!) plus spionaj, iată o reţetă fantastică, iar ultimele capitole, total neaşteptate şi complet surprinzătoare, dau acea notă de originalitate care a marcat şi primul volum al seriei.

O lectură IREZISTIBILĂ!

ALLY CARTER, pe adevăratul ei nume Sarah Leigh Fogleman, s-a născut în 1974 în Oklahoma.

A urmat cursurile Universităţii de Stat din Oklahoma şi ale Universităţii Cornell.

Prima ei carte a fost un roman chick lit, Cheating at Solitaire (2005), a cărui continuare, Learning to Play Gin, a apărut în 2006. Tot în 2006 a fost publicat şi primul ei roman pentru adolescenţi,Dacă ţi-aş spune că te iubesc, ar trebui să te omor, cel dintâi volum din seria Fetele Gallagher, ce are ca subiect aventurile dintr-o şcoală de spioane, Colegiul Gallagher.

O altă serie pentru adolescenţi, din care au apărut deja trei volume, se numeşte Heist Society şi are în centrul ei o afacere de familie specializată în… furturi.

Cărţile lui Ally Carter au fost publicate în peste douăzeci de ţări, apărând pe listele de bestselleruri ale New York Times, USA Today, Wall Street Journal, precum şi Barnes and Noble, IndieBound şi Bookscan.

Pentru mai multe informaţii despre autoare şi cărţile ei, accesaţi site-ul www.allycarter.com.

SURSA

Muuulte promoții!!!

Editura Nemira:

Editura Litera:

Editura Tritonic:

Librăria Libris:

Primele 100 de cuvinte...

De azi o să am și eu această rubrică, „Primele 100 de cuvinte”, rubrică creată de Rosia Lady. Mi-a plăcut mult ideea aceasta, așa că am zis...de ce nu? :D Sper să vă placă!                                                         

Încep cu tot ceea ce am început să citesc și nu am terminat...încă :D :)) 

1. Ultima vrăjitoare din Transilvania, Volumul 1, Contesa Aneke, de Anna Vary.

Zarva  se auzea din ce în ce mai puternică, mai aproape. Creștea, asemeni unui animal din poveste, atunci când se află la adăpost de orice pericol, în viziunea lui ferită de orice privire răuvoitoare a vreunui  străin. Vocile lor erau teribile. Le detestasem dintotdeauna. Oameni grăbiți, răstiți, forfota lor stupidă în căutarea a nimic. Țăranii din V. nu știuseră niciodată să ceară ceva. Acum veniseră să-mi ceară mie viața, dar pretenția lor era atât de ridicolă, de patetică! Nicolas îmi spusese că numai aici, în Transilvania, oamenii sunt peste măsură de înapoiați. Prin părțile pe unde colindase vraciul, înainte să...

2. Cele 50 de vicii ale Domnului Grey de E. L. James 

Frustrată, mă încrunt la imaginea mea din oglindă. Fir-ar el de păr- nu vrea să se așeze, și fir-ar ea de Katherine Kavanagh pentru că s-a îmbolnăvit și mă supune la un asemenea chin. În loc să învăț pentru examenele finale, programate săptămâna viitoare, uite ce fac, mă chinui să-mi conving părul să stea cum trebuie. Nu trebuie să dorm cu părul ud. Nu trebuie să dorm cu părul ud. Spunând aceasta mantra de mai multe ori, încerc, din nou, să-mi îmblânzesc părul cu peria. Îmi dau ochii peste cap exasperată și mă zgâiesc la fata palidă, cu păr șaten...

3. Așa mamă, așa fiică? Selectate de Bel Mooney

Când te gândești la ea, relația dintre mamă și fiica este cea mai important din câte există. Desigur, același lucru se poate spune și despre relația dintre tați și fii. Dar legătura dintre două femei, acea verigă între generații, reprezintă un amalgam de contradicții, atât de special, totuși, în felul lui… Uneori poate să pară complicat- mai ales atunci când fiica încearcă să-și  întindă aripile,iar mama ar mai vrea s-o țină legată de cuib vreme de-un ceas sau două. În momentele bune, mamele si fiicele pot fi cele mai bune prietene din câte au existat vreodata. Dar când e rău…

4. Casa de sticlă ( Vampirii din Morganville 1) de Rachel Caine

În ziua în care Claire urma să fie primită în Casa de Sticlă, cineva i-a furat rufele.
Când și-a vârât mâna în morcăria aia de mașină de spălat hodorogită, n-a găsit nimic altceva decât palele umede și alunecoase ale rotorului și – ca într-o glumă proastă- cea mai jerpelită pereche de chiloți din câte avea, plus un ciorap. Era grăbită, firește; existau doar două mașini de spălat pe acest cel mai de sus palier din Howard Hall, unde se aflau cele mai puțin apreciate și mai dărăpănate camere din cel mai puțin apreciate și mai dărăpănate camere din cel mai puțin…

5. Urzeala tronurilor ( Cântec de gheață și foc) George R.R. Martin

- Ar trebui să ne întoarcem, ceru Gared pe când desișurile începură să se întunece tot mai tare în jurul lor. Ierburile sunt moarte.-Moartea te înspăimântă? Întrebă Ser Waymar Royce cu umbra unui zâmbet.Gared nu mușcă din momeală. Era un om bătrân, trecut de cincizeci de ani, și văzuse destui stăpâni venind și plecând.-Ce-i mort e mort, zise el. Nu avem nimic cu ce-i mort.-Sunt morți? întrebă Royce cu voce moale. Ce dovezi avem?- Will i-a văzut, raspunse Gared. Dacă el spune că sunt morți, pentru mine asta-i suficient ca dovadă. Will știuse  că-l vor atrage la…

6. Gothic de Ștefan Bolea

morții mai mor o dată
pe lângă groapa mea/ trec cupluri de îndrăgostiți/ turiști cu biciclete, bătrâni care-și plimbă cățeii/ iar vara abia mijită îmi aduce miros de fân proaspăt
deși sunt îngropat de viu
m-aș bucura și eu de soarele albastru/de șoarecii mucalați care ies din canal semnalizând ușor din mustăți/  (câțiva chiar au o sclipire ironică și-un șarm nomad care trezește universale sentimente de prietenie)/ de iedera care se încolățește ca o curea la gâtul crucii mele
dar groapa e adâncă- coșciugul e strâmt/ și poate asta e eternitatea/ să-ți păstrezi capacitatea de reflecție în celula unui mormânt 

Citesc toate aceste cărți, sunt incredibile, fiecare în felul ei. Sunt diferite una de cealaltă, și totuși, sunt perfecte pentru fiecare dintre noi :) Sper că le voi face recenzii destul de curând :D

Seria TARA DUNCAN de Sophie Audouin-Mamikonian CONTINUĂ!

Fantomele din AltăLume

Volumul 7 din seria Tara Duncan

din luna septembrie în librării!

LUMEA  TAREI  DUNCAN  ESTE  ÎN  MARE  PRIMEJDIE!

Tara Duncan, Moştenitoarea Omois-ului (cel mai mare imperiu uman de pe planeta AltăLume), pregăteşte o poţiune cu ajutorul căreia vrea să-l readucă printre cei vii pe tatăl ei, acum fantomă în CealaltăLume, unde a ajuns după ce a fost ucis de Magister, conducătorul sangravilor.

În acelaşi timp, Cal încearcă să prepare aceeaşi poţiune, ca s-o readucă în lumea lui pe Eleanora, tânără Hoaţă Patentată de care este îndrăgostit lulea. Cele două poţiuni intră în rezonanţă, deschizând un portal către CealaltăLume. Sute de fantome invadează planeta altmundanilor, grăbite să găsească fiecare un trup în care să se reîncarneze. Persoanele care nu pot fi posedate sunt ucise. În doar câteva ore, Împărăteasa, miniştrii, toţi ceilalţi reprezentanţi ai puterii sunt luaţi în stăpânire de fantome, care ajung astfel să domine AltăLumea.

Singura care reuşeşte să se salveze este Tara. Iubitul ei, Robin, moare sub ochii săi, ucis de-o fantomă. Profund îndurerată, tânăra este ascunsă de căpetenia Gărzilor în Castelul Viu din Lancovit, unde soseşte şi prietenul ei Cal, care încearcă s-o îmbărbăteze: Tara nu are dreptul să se lase pradă tristeţii, doar este Moştenitoarea Imperiului Omois…

Fără ea, fără puterea magiei sale, Rezistenţa nu are nicio şansă de izbândă.

Pentru că, în secret, rebeli curajoşi – elfi, pitici, vampyri, oameni – pun la cale lupta împotriva invadatoarelor.

În timp ce este căutată în întreg imperiul, iar pe capul ei se pune o recompensă apreciabilă, Tara descoperă – răsfoind Cartea Întunecatelor Secrete – că există o singură modalitate de a distruge fantomele.

Oare va reuşi Tara să salveze AltăLumea şi să găsească în ea puterea de a reveni la viaţă?

Sau se va lăsa pradă morţii, din dorinţa de a-l reîntâlni pe Robin?

***

Aventură, dragoste, magie, umor – cu sorţitoarea Tara Duncan, scriitoarea Sophie Audouin-Mamikonian a cucerit sute de mii de cititori din întreaga lume.

„Tara Duncan este sora mai mică, franţuzoaică, a lui Harry Potter.” – Paris Match

Sophie Audouin-Mamikonian „este o JK Rowling a Franţei!” – Elle

• Serie tradusă în 18 limbi
• Peste 900 000 de exemplare vândute
• Un film de desene animate difuzat în 20 de ţări

Vizualizaţi aici clipul coloanei sonore a seriei animate Tara Duncan:

Pentru informaţii suplimentare intră pe www.taraduncan.com

”Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuța- Recenzie

Cartea a apărut la editura Herg Benet și o puteți cumpăra de pe librăria online Herg Benet

”Iubirea e amintirea unui viol”, titlul asta m-a dat peste cap. M-a omorât încă de când am cumpărat cartea. Trebuie să recunosc, spre rușinea mea că acesta este primul volum întreg de poezii pe care l-am citit. Am fost foarte curioasă despre ce se poate ascunde în poeziile acestea fantastice, misterioase, pline de cheițe ale unor simboluri uneori de nedescifrat pe care așa zisele poezii ”moderne” le au. Și...credeți-mă, a meritat curiozitatea. ”Iubirea e amintirea unui viol” nu este doar un volum de poezie, este o lume a sentimentelor, o lume în care un poet pe care-l apreciez enorm, Leonard Ancuța, explică în versuri abstracte, ciudate, străine mie, incredibile și într-o oare care măsură, amuzante, surprinzătoae, cum și ce este iubirea. Și poți afla asta încă din titlu. Este amintirea unui viol. Iubirea te orbește, te vrăjește, te schimbă pe moment, te acaparează fără voia ta. Nu iubești pe cineva pentru ca așa vrei. Iubești pentru că ești obligat, ești forțat de propriul tău trup, propria ta minte, propriile tale sentimente, exact ca într-un viol. Iubirea e atât de străină pentru noi, încât , atunci când ne forțează să-i aclamăm măreția, ne sufocă, ne omoară încet și dureros, uneori fără ca măcar să simțim.

Iubirea e în noi, e pentru noi, e pentru lumea noastră, e pentru persoanele pe care le simțim uneori atât de aproape, dar atât de departe. Deși am crezut de multe ori că iubirea nu poate fi descrisă în cuvinte, căci este ceva atât de complex, străin, rău, frumos, bun și distrugător, cred că în acest volum am citit o descriere destul de bună a chestiei ăsteia- iubirea.

În descrierea cărții am citit că poetul scrie așa cum gândește. Într-adevăr, este un volum de poezie superb, genial, dar nu ai impresia că citești poeziile acelea greoaie, pe care și eu le fac, nu ai impresia că nu poți descifra cuvintele, deși, credeți-mă, sunt pline de mister, de lirism profund, de...vrajă. Acest volum este cam ca și iubirea, de altfel.

Am citit cartea foarte repede. Am devorat fiecare poezie gândindu-mă bine la ce citesc, asimilând tot și înțelegând în același timp, căci într-un fel sau altul, mereu vei descoperi în poeziile din acest volum câte un cuvânt, câte un vers sau chiar câte o strofă ce ți se potrivește la perfecție, căci iubirea nu e doar față de persoana cu care ești, iubirea e față de orice posibil: de tine, de prietenul/prietena ta, de părinții tăi, de munca ta, de țigările de care ești atât de dependent, de lucrurile ce te omoară dar pe care tot le faci, tot le iubești, de lucrurile ce te rănesc, te omoară, asemenea unui cancer, asemenea unei iubiri de vară, unei iubiri imposibile, cretine, idioate, dar totuși, minunate în felul ei.

Nu pot explica foarte bine fiecare parte din această carte, nu stă în măsura mea, totuși, o să vă arăt unele părți de care m-am îndrăgostit, și de care sper eu, vă veți îndrăgosti și voi.

"Sînt plin de bucuria unei lumi care moare"- Te uiți în jurul tău și zâmbești chiar dacă știi că totul stă să se prăbușească, și de multe ori, fix pe umerii tăi. Ești plin de bucuria aceea neștiută, imensă, plin de bucuria morții necunoscute. Plin de dragostea față de ceva-de propria ta lume- ce moare.

" Mi-am zis: ce frumoase pot fi femeile care pleacă/ cît de frumoase atunci/ cînd renunţă/ cît de frumoase"- Ați fost vreodată fix în fața unui vis? Ați văzut visul acela îndreptându-se înspre voi, aplecându-se pentru un moment, apoi...plecând pur și simplu, făcându-și bagajele și lăsându-te în fața imaginii cenușii, vii. Imaginea visului tău alegând să-și ridice aripile și să zboare-unde? Departe de tine. Visul acela este atât de frumos, atât de frumos când renunță să mai lupte, să mai îndure, să mai amâne, și pleacă să se îndeplinească ,oriunde, doar să fie departe de tine. Atât de frumos este visul tău atunci...

" ştiu că vor veni tot felul de iubiri închipuite/ aş putea să le torn parfum în suflet amăgindu-mă că eşti tu/.../ dar nu există decît o singură femeie/ în stare să-mi învîrtă inima/ precum un cub rubik" - Ați avut vreodată vreo persoană în viață care să vă recunoască imediat gândurile ascunse, sentimentele pe care încercați să le țineți departe, într-un sertar închis al minții, un sertar gol, dar atât de plin de voi? Ați urât momentul acela în care voiați doar ca persoana aia să se prefacă că nu vede adevărul, că nu vă cunoaște într-atât încât să vă învârtă în mâinile sadice asemenea unui cub rubik, a unei enigme pe care piromanul acela, omul acela ce adore să vă de-a foc lumii, să vă sufoce cu fum, să vă rezolve la loc?

" am pierdut toate vieţile pe care mi le doream/ dragostea e un stol imens de corbi înfometaţi peste un cîmp de bătălie/ fiecare trup o parte din povestea noastră/ s-a adunat toată iarna pe-aici/ e ca la waterloo/ cînd carnea se împuţinează dragostea moare de frig" - Deși se zice că dragostea e puternică, răbdătoare, calmă, neegoistă, bună, blândă, deși recunosc că, într-adevăr, dragostea e așa... iubirea nu e numai roz și fericire, iubirea e durere, fără durere, fără război, fără corpuri ce tremură în întuneric, iubirea nu ar mai exista. Iubirea nu ar mai fi iubire dacă tot timpul ai fi fericit iubind. Iubirea e o mâncătoare de sentimente, de gânduri, de neuroni, de carne...și când toate acestea se termină, iubirea, într-un final intră într-o stare amorțită, în comă, și, în cele din urmă, iubirea moare. Chiar dacă aș vrea să pot zice că iubirea nu moare niciodată, nu pot. Am trăit-o pe pielea mea. Iubirea nu e chiar nemuritoare. Iubirea, în cele din urmă, se termină, la fel ca o cafea rece, la fel ca o țigară lăsată nestinsă, la fel ca un anotimp călduros. La fel ca orice.

"plouă cu dragoste moartă/ aşa cum se întîmplă cînd ne otrăvim lacrimile pentru a ne fi mai uşor/ au fost clipe în care toţi îndrăgostiţii din lume şi-au potolit setea/ şi-au scăldat trupurile în apa din noi". Partea asta m-a impresionat profund, m-a făcut să resimt amintiri, nu uitate, ci...ascunse. Când simți iubirea în tine, strecurându-se fără a știi exact ce e, când iubești fiecare părticică din lucrul acela pe care-l iubești, când până și degetele tale fac parte din golul uriaș ce se umple cu serotonina asta păgubașă, ai impresia că de-ar veni apocalipsa, o mare secetă, ar muri o mulțime de oameni, ai impresia că tu ești atât de fericit și atât de plin încât ai putea să hrănești fiecare persoană cu iubirea ta, ai putea reînvia morții, ai putea vindeca răniții, ai putea să dai o părticică fiecăruia și tot ai mai avea o cantitate infinită. 

" am trăit tristeţea pînă sufletul ei a devenit icoană- /acum gurile noastre sînt vaginele ce vor naşte/ cele mai frumoase iubiri." Cele mai frumoase iubiri sunt născute din cea mai mare durere.

" sînt din liga poeţilor care ştiu că fiecare cuvînt e un cub cu o / mie de feţe" Sper ca și eu să fac parte din acea ligă a poeților, sper să fiu în stare vreodată să înțeleg fiecare față a fiecărui cuvânt. Căci fiecare  cuvânt poate fi folosit ca un simbol, ca o cheie pe care doar anumite persoane o pot folosi. Fiecare cuvânt, din fiecare poezie și poveste, de fiecare dată când îț recitești, îți poate părea altfel, ca și cum ai citi cu totul și cu totul altceva, chiar dacă cuvintele au fost mereu în fața ta, mereu la fel.

" te scufunzi ca oraşele acelea pe care nu le mai găseşte nimeni" Cât de tare poate fi versul ăsta? Nu știu de ce, adică, știu de ce....dar pur și simplu îl ador. E divin!

" aşa e dragostea/ un război în care nu există reguli nu există victime/ dar se iau prizonieri" Fix așa e dragostea. E crudă, nemiloasă, e un joc al haosului și al prizonierilor, depinde cine cade primul, deși, aproape de fiecare dată, indiferent cât timp va trece, ambele părți vor cădea drept pradă.

" să nu-ţi fie niciodată teamă de iubire/ fiindcă aşa se întîmplă cu ea/ te mîngâie în timp ce te muşcă"- Iubirea e exact ca o sabie cu doua tăișuri, iubirea, asemenea adevărului și a multor altora, te taie în timp ce te vindecă, te omoară în timp ce te reînvie, te...macină în timp ce te reface, te mângâie în timp ce te mușcă. Nu ai cum să-ți fie teamă de iubire, de mușcătura ei veninoasă, așa cum nu ai cum să nu-ți dorești unica ei mângâiere.

"nu-ţi fie teamă/ leagă-te în jurul mijlocului/ apoi sari în prăpastie/ dragostea e ca un bungee jumping fără sfîrşit" - Și odată ce te legi de ea, fără măcar o parașută să te ferească de pământ, nu mai poți da înapoi până ce nu atingi durerea, și uneori, moartea. Chiar dacă vorbim de sentimente.

"teama de iubire e la fel ca teama de moarte"- Tot citind din această carte, la un moment dat, îmi tot apărea în minte versul ăsta. Teama de iubire e o teamă puerilă, n-ai cum să-ți fie frică de ceva inevitabil, de ceva ce o să se întâmple oricum, chiar daca nu-ți dorești, chiar dacă nu vrei, la fel cum e și cu moartea. Nu o poți ocoli, păcăli sau amâna. Și mereu, mereu, te ia nepregătit!

"îţi voi spune poveşti minunate despre o lume altfel/ în care soarele apune ca şi cum ar răsări pentru dragoste" -Versurile acestea vorbesc de la sine, povești minunate...dragostea în sine e o poveste, un viol, o amenințare, ce din păcate, e mai dulce ca orice altceva, chiar dacă, la sfârșit îți lasă un gust amar, pierdut.

" iubirea nu are altă margine decît iubirea/ şi nu există mai mult de o iubire/ ascultă îndemnul meu/ păşiţi dincolo de dragostea voastră/ mergeţi dincolo de marginea prăpăstiei/ iubirea e ca un pod nevăzut sub tălpi/ un pod cu ambele capete înfipte în fiinţa noastră/ un pod de pe care putem sări fără teamă/ acesta este podul peste rîul iubirii/ unde ne putem scufunda la nesfîrşit într-o fosă/ către adîncul absolut al iubirii"-  :) Una dintre cele mai frumoase strofe pe care le-am citit! 

" inima mea este un cazan cu smoală care mi se varsă/ în trup" - și smoala, odată întinsă bine în tot corpul, se întărește, ți se imprimă în minte, în suflet, în adâncuri. Și rămâne acolo, cu cicatricile explodând a puroi, a suferință, a durere, și totuși...a fericire :)

"poetul: aş vrea să pot să te uimesc cu o nouă prestidigitaţie/ să îmi ascund inima de tine şi să mă urăşti/ atît de tare încît uneori/ să am cinci minute de nepăsare"- E uimitor cum , câteodată, o persoană te iubeşte atât de tare, sentimentul fiind reciproc, şi totuşi, totuşi ai vrea măcar un moment în care să-ţi dovedeşti ţie însuţi cât de nepăsător poţi fi, cât de mult nu contează persoana aceea, cât de liber ești, căci tu ești propriul tău stăpân...și reușești doar să afli că de multă vreme trupul tău, nu mai este trupul tău, iubirea pe care o aveai de dăruit, este de multă vreme dăruită deja, că tu ești o parte din altceva, din ceva ce nu poți atinge, înțelege, afla, îndeplini. Tu ești parte din iubirea asta de care vrei să te ascunzi, și pe care ai vrea să o poți urî, nimici, omorî. Și totuși ești dependent ca de aer de acea iubire, ca de soare, ca de lună, ca de viață.

Știu, am exagerat cu rândurile la această recenzie dar...a fost o plăcere. Ar mai fi atâtea de spus!!! Dar..sper să descoperiți și voi alte și alte cuvinte :) Este un volum minunat, pe care-l poți citi oriunde, doar deschizi cartea, și vă asigur că veți intra în atmosferă. Este ca un manual în care poți găsi libertate, iubire, ură, durere, fericire, nebunie și...fantezie :)

P.S: Toată luna august, după cum bine știți, este o reducere bestială la Herg Benet, de care am profitat și eu...iar această carte intră la acea reducere. Cu doar 5 lei...serios? E prea puțin. Mult prea puțin pentru comoara ce se află înăuntru. Credeți-mă, e o șansă de neratat! 

Book Lovers Challenge (9) / Mică recenzie "La răscruce de vânturi"

9.      Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?

Fără să vreau mi-am dat seama cât de mult semăn cu Catherine, din "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte. Cam cu toţii ştim povestea lor, mulţi dintre noi au citit cartea, sau şi mai mulţi ştim ce se petrece în ea.
Cam mereu am semănat cu ea, încă de când mi-a fost recomandată cartea nu am vrut să o citesc, m-am încăpătânat să nu-mi placă, să fiu eu cea care îi va găsi defectele, să fiu eu cea care nu se va lăsa vrăjită de ea. Apoi...paginile au trecut şi am descoperit-o pe Catherine. La început jur că nu mi-am dat seama, nici măcar când am terminat, printre lacrimi, cartea. Dar sunt cam la fel.
Nu sunt rea sau malefică, nu fac intenţionat unele lucruri, nu-mi place să tratez oamenii de sus sau să mă comport ca şi cum aş fi regina lumii iar restul sunt creaţi doar pentru a mă sluji pe mine. În sinea ei, nici Catherine nu era aşa.
De mică a crescut , cam...singură. Doar cu unicul ei prieten, cel mai bun om pentru ea, Heathcliff. Jumătatea sa. Jumătatea perfectă a sa. Pentru mulţi, povestea lor de dragoste e...un fel de a spune, după faptă şi răsplată, au fost duri, răi uneori, şi-au bătut joc de sentimentele celorlalţi, şi , în final, au fost plătiţi cu aceaşi monedă.
Dar...ştiţi, nimeni nu poate explica iubirea adevărată. Nimeni nu o poate descrie în cuvinte, nimeni nu poate zice cum arată, cum se manifestă, cum se tratează. Iubirea adevărată e un fel de blestem, un blestem dulce, sublim, măreţ ce te vindecă şi te distruge în acelaşi timp. E un sentiment ce te copleşeşte, şi de multe ori, te lasă fără vlagă. Ai vrea să îţi priveşti iubirea, să o atingi, să o ai non-stop, să fie doar a ta şi doar a ta. Iar când asta e imposibil, la fel cum a fost iubirea dintre Heathcliff şi Catherine, asta te distruge. Te macină ,şi în final, te omoară.
În drumul iubirii către moarte, ea înfloreşte în acelaşi timp orice peisaj, orice om, orice sentiment.
Dar iubirea lor le-a fost mult prea interzisă, deşi mereu cu gândul unul la celălalt, deşi perfecţi unul pentru celălalt, dragostea le-a fost refuzată mereu şi mereu şi mereu, mă rog...dragostea pe care noi credem că e dragoste. Adevărul este că , ei chiar dacă n-au fost niciodată împreună aşa cum se cuvine, au aflat mai presus de oricine ce înseamnă dragostea, căci dragostea învinge orice distanţă, orice persoană, orice imposibilitate, orice ...moarte.

Dacă dragostea lor le-ar fi fost acceptată, şi îndeplinită, ei niciodată n-ar mai fi aflat iubirea adevărată, chinuitoare, blestemată.
Dragostea lor i-a schimbat, Heathcliff a fost un copil simplu, fără putere, rău, dar totuşi senin ca un cer pur, fără nori sau pete. Bolnav de distanţa şi de persoanele ce l-au despărţit mereu de Catherine, s-a schimbat. Sarcastic, malefic, rău, mereu gata să facă pe ceilalţi să sufere, se adâncea astfel în propria mizerie.
Catherine a fost si e altfel, deşi esenţa i-a fost exact ca a lui Heathcliff, ea a tratat lucrurile altfel. Pe moment, la suprafaţă, timpul i-a vindecat rănile în lipsa iubirii sale...dar înăntru, acestea au făcut puroi, au înrăit-o, şi în calea puroiului ea a devenit într-un fel...masochistă. Mereu gata să întoarcă orice situaţie ca ea să fie o victimă, mereu plină de toane, de idei ce o fac să sufere, mereu plină de boală, de durere, de răutate şi de iubire, pentru ea şi pentru Heathcliff, nu pentru oricine altcineva.
De asta spun că semăn enorm cu Catherine. Şi dacă aş putea fi în locul ei pentru două zile, deşi aş vrea să schimb atâtea, deşi aş vrea ca povestea lor să îşi găsească sfârşitul altfel, credeţi-mă că nu aş putea. N-aş avea cum. Aş face la fel, fără să vreau.

Căci cu toate răutăţile lor, cu toate răsplatele dureroase, cu toată viaţa lor mereu chinuită, mereu împotriva iubirii lor şi a lor, ei s-au regăsit. Ei au rămas, la sfârşitul sfârşitului împreună. Cu toate că Heathcliff a fost cel ce a distrus-o pe Catherine, cu toate că ea a fost cea care l-a distrus pe bietul Heathcliff.
Când iubeşti atât de tare pe cineva, îl vrei doar pentru tine, şi orice obstacol, indiferent cât va apropiat la un moment dat, acum vă distruge, vă omoară, te omoară. Şi vrei să iei cât mai multe victime în drumul tău. În feluri masochiste ca al lui Catherine, sau în moduri sadice,precum planurile criminale, malefice ale lui Heathcliff, distrugând fericirea celorlalţi, te adânceşti în propria ta groapă creată de unicul sentiment ce poate distruge până şi moartea, iubirea.
Dragostea lor, deşi imposibilă, deşi rea şi putredă, deşi niciodată la fel ca oricare altă dragoste, mereu a învins. I-a învins până şi pe ei, într-un final.

P.S. Cartea o puteţi găsi în foarte multe variante, mult prea multe, dar dacă v-a trezit un oarecare interes, căci credeţi-mă, ce am povestit eu mai sus este doar o mică mică şi puerilă parte din întreaga operă " La răscruce de vânturi", AICI este un link de unde o puteţi cumpăra :) 
P.P.S. Ştiu că iar nu am respectat ce mi s-a spus, ce mi s-a cerut, dar credeţi-mă, nu ai cum să schimbi o asemenea operă, mai ales când durerea infinită şi sacrificiile neterminabile duc la un sfârşit perfect. Un sfârşit pe care cărţile din ziua de azi uită să-l aibe :) 

 Next time

10.    Arată-ne o poză cu biblioteca ta și povestește-ne pe ce principii ai organizate cărțile (după gen, ordine alfabetică etc.)

Autori de top cu reduceri, doar la Nemira!

În cadrul promoției Autori de Top găsiți cărțile a patru dintre cei mai buni autori publicați de Editura Nemira cu reducere de 45%: Rodica Ojog-Brașoveanu, Sir Arthur C. Clarke, George R.R. Martin și Suzanne Collins.

Vă pot spune cu mâna pe inimă că aceşti 4 autori merită titlul de "autori de top", iar cărţile lor merită cumpărate cu sau fără reducere! :)

Asta  e o altă reducere superbă ce mă face să scotocesc prin buzunare, doar răsfoiţi şi veţi vedea că şi voi veţi face la fel :)!

Profită săptămâna aceasta de oferta Editurii Nemira de peste 90 de titluri cu reducere de 40%!

Cupon reducere "Ultima vrăjitoare din Transilvania"!

Am citit pe pagina de facebook a editurii Herg Benet, o veste foarte foarte bună pentru cei ce nu şi-au luat cartea aceasta încă. Pentru mine vestea e destul de...ok, căci mi-am cumpărat acum o săptămână cartea, fără cupon, desigur :)) Sper să profitaţi de şansa asta. Cartea asta e genială, e una din cărţile cu o temă surprinzătoare, originală, un stil al autoarei perfect de a scrie, o editură ce merită toate aplauzele şi o copertă ce nu te lasă pur şi simplu să nu o cumperi . Dacă nu mă credeţi pe mine, ascultaţi-o pe Krisz!

"Librăria online a editurii Herg Benet oferă un cupon de reducere de 15 lei exclusiv pentru primul volum al trilogiei "Ultima vrăjitoare din Transilvania".
Codul de reducere este "ANEKE".
Cuponul este valabil până la data de 31 august."

De asemenea , reducerea " August poetic" de la Herg Benet, încă este valabilă...deci nu ezitaţi să cumpăraţi minunatele volume de poezie. Eu mi-am luat vreo 8 volume, la un preţ de chilipir. 5 lei o carte ce conţine idei geniale, versuri măreţe ce exprimă atâtea gânduri încât nu pot fi descrise. O să vă spun mai multe în următoarea recenzie :) 

Books lovers challenge (8)

8.  Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).

Cartea copilăriei mele este "Heidi" de Johanna Spyri. Iubesc cartea asta...este minunea mea ascunsă. Am crescut fără bunici, deşi aceştia îmi erau oarecum aproape, niciodată n-am simţit dragostea unui bunic. Sentimentul acela de "stau cu bunica" sau " mă ia buni", a fost si va fi mereu străin pentru mine. Şi acum, când trec pe stradă şi văd vreo bătrânică cu zâmbet dulce, îi zâmbesc din toată puterea, imaginându-mi că...cine ştie, ea ar fi putut fi bunica mea. 

Pentru mine Heidi a fost o gură de aer proaspăt. A fost trecerea de la basme şi poveşti, la romane. Cu Heidi am învăţat să râd, în zilele ploioase, am învăţat să mă bucur de orice rază de soare, de orice clinchet, orice mişcare, orice zâmbet! Dragostea ei pură îl transformă pe bătrânul ei bunic dintr-un moş morocănos, într-un adevărat simbol al iubirii. Iubesc din toată puterea romanul ăsta, personajele simple , naturale, de o putere asupra cititorului teribilă. Cărţile acestea te transformă, te înalţă către lumi necunoscute, mai ales ca şi copil.

Bucurându-se de viaţa ei, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, Heidi îndrumă, învaţă şi ajută multe persoane, de la fetiţe de vârsta ei, la bunicuţe bolnave, la pisoi orfani. Heidi este însăşi o rază de soare, mie una mi-a luminat copilăria!

O poveste fascinantă pentru un copil, incredibilă pentru un adult, Heidi este plină de învăţături, de replici amuzante, fapte ce te dau pe spate, descrieri fabuloase, personaje pe care nu ai cum să nu le iubeşti. Cartea copilăriei mele...Heidi, ce frumos sună! Fetiţa mea a munţilor, îmi imaginam cândva că mă cară în privirea ei prin munţii ce mult îi iubea, că mă plimb cu ea cu caprele, cu prietenul ei, cu bunicul. Nu de puţine ori uitam de lumea mea, lumea mea ce părea gri, cenuşie, murdară pe lângă peisajele fantastice descrise acolo, în micuţa carte roşie ce-o strângeam de atâtea ori în braţe! Mângâiam imaginea fetiţei de pe copertă şi simţeam că mă aşez pe o piatră lângă ea :)) 

Pierdută în acea lume fantastică, uitam că ziua trece... că noaptea-şi recapătă puterile şi mă trimite, răutăcioasă, ea şi mama, la somn :)) Ce făceam eu, copil tembel, vrând să citesc? Mă prefăceam că-mi pun la loc cărticica în micuţa biblioteca plină de cărţi ale copilăriei, bibliotecă aşezată într-un sertărel deasupra patului, stingeam lumina şi...pâş pâş, bagam în priza icoana micuţă ce mi-o dăruise mama, icoana ce avea un bec portocaliu-roşu , micuţ ca o boabă de fasole :)) Şiii...citeam! Mângâiam paginile, le răsfoiam, le învârteam şi mai eram şi atentă să nu fiu prinsă :))

Desigur că aşa nu mi-a mers prea mult :)) Dar asta e o altă poveste...cert este că, citind Heidi am făcut multe peripeţii, am plâns de fiecare dată când am terminat cartea ( 3-4-5 ori :)) ), am râs la fiecare replică ce-o sorbeam ca un copil nătâng - nu că acum n-aş mai face-o :))- şi...îmi trăiam copilăria în cărţi, singuri prieteni adevăraţi din acel moment :) 

Sper să fi citit careva Heidi, dacă nu...sper să aveţi ocazia să o faceţi alături de vreo rudă ce poate visa şi poate alerga mental printre stâncile lungi, dominate de caprele albe şi negre ale blondei Heidi, fetiţa munţilor. 

P.S: acum mi-am amintit, filmul este o capodoperă. Merită văzut! Dacă nu aveţi timp sau chef de a citi cartea, vă puteţi uita cu uşurinţă la film, exprimă sentimentele aproape la fel de bine precum cartea :) 

Next time:

9.      Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?

Librăria online Libris...multe cărţi BUNE la preţuri MICI :X

  Dacă aveţi un copil mic, un frate, o soră, un copil mic şi drag pe care vreţi să îl iniţiaţi în taina magică a copilăriei, cititul, am observat că multe cărţi pentru copii, de la "Heidi" şi "Cuore, inimă de copil " până la "Amintiri din copilărie" şi "Poveştile" Fraţilor Grimm, au preţ foarte foarte mic, un preţ de neratat, dacă ai pe cineva drag căruia vrei să îi dăruieşti aceste comori. 

Eu am toate aceste cărţi fix în această ediţie :)) Poate ar fi cazul să mă gândesc cui i le ofer...

Consumul excesiv de ...cărţi!

Videoclipul acesta...mi-a adus aminte de postul pe care voiam să-l fac. Aşa cum cei de mai sus suferă de boala lipsei de " Cărţi", noul medicament pentru absolut orice boală :), aşa şi eu, consider că sufăr alături de voi de...consum excesiv de cărţi.

Cum se manifestă această boală? Păăăi... să vă explic! În primul rând, orice victimă a supradozei din acest medicament, numit " Cărţi", îşi schimbă total mediul de viaţă: de la cameră, ce se umple încet, dar sigur, de dreptunghiurile acestea, tuburile medicamentelor "Cărţi"; hainele, pe parcursul a câţiva ani se schimbă drastic, ţinând cont că orice bolnav al hipercărticismului nu mai pune preţ pe nu ştiu ce haină de la nu ştiu ce super firmă, cu mai nu ştiu eu cu ce super paiete, ştiind că, cu aceşti bani îşi poate procura drogul: cartea. Apoi, destul de rapid, carto-maniacul îşi va schimba grupul de prieteni. Dacă aceştia foloseau înainte "Cărţi" pentru a face orice altceva decât a citi, victima noastră se va simţi în plus, sau, în minus. Căci vorbele sale, odată cu înfăţişarea, se vor schimba, şi, cum creierul său face muşchi, nici el nu va mai putea suporta " paraziţii" pe care hipocărticismul- adică cititul sub limita legală şi normală a unui om- îi crează. Astfel, se va simţi dat la o parte. Desigur, îşi va căuta locul printre ceilalţi drogaţi, cartomaniaci, loc precum acest blog...brr! Sper ca nu cumva să ajungem aşa! Plini de cărţi, de gânduri ce nu se termină la numele vreunui salam sau al vreunei cântăreţe cu melodii "ping-pong" identice, dar totuşi " hit!". Vaaai!!! Ce păcat. Cum există măcar oameni care citesc " Cărţi"? Nu ştiu că te schimbă total, că te fac neom, te involuează dragă! :)))

*******************************************************************************

Ok. Am terminat cu pamfletul. Adevărul este că nu suport oamenii netrataţi, măcar o dată în viaţa lor, cu " Cărţi". Eu una nu mi-am schimbat prietenii netrataţi, ci ca o prietenă bună, le-am băgat "tratamentul" pe ochi. :)) Sper că aşa veţi face şi voi :))Vă pot spune cu ce să le începeţi tratarea :

Pentru început, pentru sufletele mai romantice, de la "Saga Twilight", pe care toţi o apreciem într-un fel sau altul, până la " Chimie perfectă", " Născută la miezul nopţii",  " Jurnalele vampirilor", " Îngerul nopţii" şi tot mai departe.Pentru cei ce au nevoie de amintirea iubirii adevărate, indiferent cui îi este adresată, unui iubit " O plimbare de neuitat", unui părinte, " Ultimul cântec", unor prieteni de suflet, " Seria Forţele răului absolut", sau pur şi simplu jumătăţii tale, persoana care te ştie şi pe care o ştii la perfecţie, cu care ai o legătura ce întrece supranaturalul, aşa cum este " Academia Vampirilor". Am  ceva şi pentru cei fascinaţi să zboare într-o altă lume , o creaţie fantastică mitică, distopică, dar profundă. " Jocurile foamei" te fac să redescoperi cu siguranţă luptătorul din tine, dar este şi o dovadă a iubirii între fraţi. " Cântec de gheaţă şi foc" este o Saga Fantasy genială, imposibil de rezumat, vă pot spune doar că ai multe de învăţat, totuşi, trebuie să ai mare răbdare ca să poţi citi o asemenea serie...deci, până la aceste cărţi, puteţi să vă intoxicaţi prietenii cu virusul " Cărţi", folosind aromă de "Divergent", " Eve" sau " Urâţii", cărţi pe care şi voi trebuie neapărat să le procuraţi. 

Pentru aceia ce strâmbă din nas spunând că aceste medicamente sunt nişte prostii, că cei din ziua de azi nu ştiu să scrie, aşa că de ce să citească...stoarceţi " Îngerul mecanic" , "Misery","Regina sudului", "Îngerul nopţii" " Ultima vrăjitoare din Transilvania" şi puţină concentraţie de " Abisex", şi le puteţi arăta cât de departe sunt de adevăr. 

Tratamente există de tot felul, şi din toate categoriile, de la tratamente mai dure " Sânge satanic" până  la ceva mai americănesc...:)) " Vampirii sudului". Dar, dacă viitoarea victimă este curioasă şi blândă, începeţi reeducarea creierului câteva volume geniale din serii incredibile precum " Vampirii din Morganville" sau " Casa nopţii".Aş putea continua aşa pââână tot universul s-ar bucura de acest drog, dar prefer să mă opresc acum :)) Eu, profitând de o reducere incredibilă de la editura Herg Benet, orice volum de poezie doar 5 lei, mi-am luat cu doar 40 lei, 8 volume bestiale de poezie, printre care " Gothic" de Stefan Bolea, " În burta grasă a peştelui de duminică" de Sorin Lucaci , "Legende urbane" de Tăuşance, " Autoportret gol-puşcă (poeme despre ciute nebune)" de Cosmin Dodoc, " Rock în Praga" de Andrei Zbîrnea, " Bărbat pe tocuri" de Michel Martin, " Vineri" de Aleksandar Soicovici,  şi " Iubirea e amintirea unui viol" de Leonard Ancuţa, acestuia din urmă  îi voi face o "recenzie" ( să vedem ce o ieşi) destul de curând. Poeziile sunt superbe, cei care se tem să le cumpere nici nu ştiu ce greşeală fac. Nu se aseamănă cu poeziile stâlcite din manualele de şcoală, staţi liniştiţi! Dimpotrivă, la câteva poezii am râs cu lacrimi, ca şi cum râdeam la gluma unei comedii ironice.

Sper să vă fi luat deja porţia de " Cărţi" ,  exact cum mi-am luat-o şi eu. Dacă nu...ştiţi ce aveţi de făcut :))