Book Lovers Challenge (3)

3. Cu care personaj din cărțile citite te asemeni cel mai mult (aveți calități, defecte comune, același mod de a acționa în unele situații etc.) ? Dacă nu ai găsit doar un personaj, poți face un mix de 2-3 și să ne spui ce ai asemănător de la fiecare.

Întrebarea asta năroadă mi-a cam foarte dat bătaie de cap. Deşi, la prima vedere e o întrebare simplă şi amuzantă, e foarte greu să decizi cum eşti tu, ca să afli cu cine te asemeni.

Consider că niciun personaj posibil ar putea să fie ca mine. Nici măcar propriile personaje nu-mi vor asemăna pe deplin.

Nici măcar eu nu sunt sigură că sunt eu mereu :)).
Întrebarea asta m-a făcut  să-mi dau seama cât de puţin mă cunosc, dar m-a ajutat să realizez, într-un fel, cum sunt cu adevărat.

Sunt ceea ce respir, văd, aud, simt, citesc.

Prietena mea cea mai bună spune că sunt o zână tembelă din " Zânele punkiste din New York".

Am cartea asta şi vă pot spune că este foaaarte bună, mai ales când ai nevoie de un mare hohot de râs :)).
Cartea, primită chiar de la ea, îmi este foarte dragă doar prin simplul fapt ca are pe prima pagină dedicaţia prietenei mele pentru mine, zâna ei nebună, ce întrece limitele, doboară recordurile, râde cu suflet, plânge cu durere, amăgire, şi, adesea, bucurie tristă.

                        Dar asta nu e tot.

          Adesea, o altă bună prietenă m-a tot tras de urechi cu glume care mai de care mai amuzante cum că aş semăna cu Rose din "Academia Vampirilor". Chiar nu ştiu cât semăn cu ea. Ştiu că îmi dau foarte repede seama de starea unei prietene, ştiu că adesea urăsc faptul că iubesc să fiu mereu aproape, nu fizic , cât psihic alături de persoanele care contează. Iubesc să lupt pentru ceea ce am, deşi a fost o vreme în care am renunţat la stele pentru lună, o vreme în care nu mi-am dat seama cât trebuie să iubesc şi să respect o prietenie, să lupt şi să îndur, exact ca Rose.       

t.ro">

 Şi...exact ca ea, îl ador pe Dimitri, dar asta e altă poveste :)) Mie în general îmi plac, ador lucrurile ce mă rănesc, persoanele ce reuşesc să mă ardă prin cuvinte şi priviri :)) 

         Apoi, ca un fel de chestie ciudată, sunt o Lisa destul de bună. Pe cât sunt de Rose, pe atât am nevoie de cineva în capul meu care să mă cunoască mai bine decât mă cunosc eu, de cineva care să mă accepte exact aşa cum sunt, cu bune şi cu rele, cu parfumul inocenţei şi cu mirosul înecăcios al adolescenţei şi al schimbărilor. Cineva-ul ăla nu m-ar deranja să mă ajute mereu, chiar şi când nu vreau să recunosc că am nevoie de ajutor. Din fericire pentru mine, exact ca şi Lisa, am propria mea Rose, ce mă face la rândul ei o fiinţă puternică şi demnă de respect.

           Dar am momente când eu nu mă simt eu, când ies pe stradă şi văd persoane ce înainte mă fascinau, persoane pe care le respectam în linişte, persoane cărora, acum ceva timp, le doream acceptarea, sau pur şi simplu, să-şi dea seama că, într-un colţ acolo, exist. Şi în momentele alea, râd în sinea mea, izbucnesc in hohote pe stradă dându-mi seama cât de tare sunt, cât de mici şi idioţi sunt ei, cum se schimbă tabăra şi cum doar, fiind tu însuţi, trăind pentru propria ta aprobare, propriile tale reguli, propria ta bucurie şi mândrie, poţi fi fericit, adorat, admirat. Aş minţi dacă nu aş spune că mă bucură faptul că toţi se miră cum sunt, cine sunt, în ce grupuri umblu. Toţi idioţii, agramaţii şi plictisitorii ce "împrumută" bancurile spuse la nu ştiu ce emisiuni idioate de la TV îşi măresc pupilele lor evoluate pentru a capta cât mai multe imagini pentru a transmite cât mai multe bârfe, atunci când mă văd.

Aici îmi dau seama cât de tare semăn cu un mult iubit personaj, M. din  " Sânge Satanic", căci simt lumea asta idioată şi, deşi conştientă de ipocrizia şi narcisismul meu, sunt fericită şi mâandră de ceea ce sunt. 

           De asemenea, tot din " Sânge Satanic", cred că aduc cu D., unul din personajele feminine din carte. D., la fel ca mine...tocmai a terminat clasa a VIII-a, cu note mari, cu învăţat destul de mult, cu meditaţii idioate, cu părinţi cărora nu le pasă cât înveţi sau cum înveţi sau dacă înveţi, cu prieteni idioţi ce par a fi un anturaj prost, şi...la un anumit punct, chiar sunt :)),  cu un fel de soră mai mare după care toţi îşi ling buzele, o soră pe care o urăşte când e lângă ea, dar o soră căreia-i simte lipsa, dorul, o soră pe care, în adâncul sufletului o iubeşte.

       De asemenea, dacă stau să mă gândesc bine, sunt un fel de Hermione din " Harry Potter", sau, mă rog, obişnuiam să fiu. Un fel de tocilară căreia îi place să le ştie pe toate, multă multă muncă. 
            Cred că sunt (sper să fiu) o prietenă la fel de bună ca ea, o prietenă ce-şi pune priorităţile ei după cele ale prietenilor care merită asta.



 Mai trebuie să semăn cu vreun personaj? Până la urmă, ca un cititor fidel ce sunt, mă regăsesc în fiecare carte. Chiar dacă nu pe mine, pe vreun prieten, vreun cuvânt, vreo întâmplare, toate acestea însemnând o parte din mine. " Carrie" de Stephen King mă face într-un fel melancolică. La fel ca ea, şi eu am avut momente în care am fost prinsă la colţ de "autostrăzile" şcolii, de fetele ce se credeau mai sus de orice, de oricine, de fetele pentru care " a fi la modă" era tot ce conta atunci. Şi eu, la fel ca ea, aş fi dat orice să le pot strivi, măcar pentru puţin. Chiar dacă nu am fost ajutată de vreo putere telepatică supranaturală, prin forţele proprii am reuşit să îndur mizeriile altora şi să le arăt tuturor ce bine e să fi tu însuţi, fără a te stradui prea tare. :)) Şi...pe de-o parte şi eu am momente când mă înţeleg la fel de bine cu mama mea, precum se "înţelege" Carrie.


  Dacă m-aş strădui foarte tare, v-aş putea prezenta fiecare carte citită şi să vă spun fiecare asemănare cu mine sau cu viaţa mea, dar să nu întrec măsura :)). 

NEXT TIME:

4.Care sunt personajele tale supranaturale preferate (vampiri, vrăjitoare, zâne etc) și de ce?